Pentru unii viata incepe la 40 de ani

Un nou text gazduit, scris de o femeie sensibila. Sau e pleonasm? 🙂

In copilarie prietenii parintilor mei care aveau 40 de ani mi se pareau batrani. Asta se intampla pentru ca eu cred ca trecerea timpului nu este perceputa de copii…

Viata mea de pana acum s–a derulat fara drame existentiale majore. Am fost un copil ascultator, eleva buna la invatatura, dorind mereu sa depasesc prestatia celor de-o varsta cu mine. Mi-am mascat foarte bine sensibilitatea prin programarea vietii mele, in asteptarea momentului potrivit.

Adolescenta fiind mergeam la petreceri unde “fetele rele” aveau trecere la baietii mai mari, iar noi, fetele cuminti dansam si ne prosteam pe muzica disco. Ma uitam invidioasa insa cu certitudinea ca firea mea nu poate fi asa “libera” incat sa trec peste limitele autoimpuse. Viata mea de pana acum s-a derulat conform programului stabilit: m-am casatorit la 25 ani cu primul barbat din viata mea, pe care l-am crezut potrivit doar pentru ca ma dorea, am devenit mama si totusi…

Da, mi s-a mai spus ca sunt din alt film, casatorindu-ma cu unicul barbat cunoscut intim, dar cred ca asta a fost filmul meu. Viata mea a inceput la 40 ani cand, dand piept cu viata reala, mi-am dat seama ca timpul a trecut si programul prestabilit nu inseamna faptul ca poti controla ce simti, ci doar ca te amagesti ca vei fi fericit doar atunci cand vei avea ceea ce crezi ca ai nevoie. Te afunzi astfel in nemultumiri si frustrari pentru ca vrei ceva ce de fapt ai, dar care nu reprezinta esenta.

Lucruri de care imi pare rau:

1. Ca nu am plecat de acasa in timpul facultatii, sa-mi pot dovedi fapul ca ma pot descurca singura.
2. Ca mi-am retinut sentimentele de frica respingerii.
3. Ca m-am lasat aleasa si nu am ales.

Viata mea a inceput la 40 ani cand am dat piept cu viata reala, cand am luat primul pumn (la propriu) din viata mea si m-am trezit brusc. Dupa ce mi-am plans de mila am lasat lucrurile sa se intample, fara a le cenzura. Nu am crezut ca poate fi asa de bine sa nu stii ce urmeaza si sa fii surprins placut.

Despre mersul la psiholog

Nu-i usor sa mergi la psiholog. Nu-i usor sa recunosti ca ai fost la psiholog.

Eu am mers ca trecusem printr-un soc emotional, sufeream. O prietena mi-a zis ca o tanti psiholog a ajutat-o pe fiica ei (care trecuse prin niste traume) si n-ar strica sa merg si eu.

M-am dus asa… cu morcovu’n cur cum se duce tot romanul prost… omul care nu stie despre ce e vorba. Marturisesc ca aveam o mare indoiala. Nu mare… uriasa! In plus, cabinetul era departe de casa (baga-mi-as, pe langa taxa la psiholog, mai dau bani si pe taxi 🙂 ). Cred ca era si o luna de iarna sau ceva de genul asta (oricum, era frig)… Ce mai… aveam un chef nebun.

Am intrat. M-a tinut vreo ora jumate (cam atat dura o sedinta), timp in care am vorbit. Puii mei, dau bani si tu ma tii de vorba? Fara sa simt nimic, fara sa-mi spui nimic? A doua oara la fel. Discutam, bla-bla… Bai, nu e ok. Mi-am zis: “imi bag picioarele, mai vin de vreo 2 ori si daca tot vad nimic… gata”. A treia oara s-a intamplat ceva. Nu stiu ce. M-a intrebat o chestie (simpla). Ceva de genul: “Afara ploua”… “Si tu ce parere ai despre asta?”… Bai, si mi-a picat fisa… Nu stiu daca a fost talentul ei sa puna intrebarea atunci/asa sau pur si simplu a aruncat-o si in capul meu s-au legat niste fire… DAR, s-a intamplat… am inteles de ce venisem de 3 ori la psiholog. Si, in general, de ce e bine sa mergem la psiholog. Ulterior, am mai fost si am aflat niste lucruri interesante despre mine. De exemplu ca anumite experiente din urma cu un deceniu imi influentau deciziile din prezent. Sau de la ce mi se trage o anumita frustrare etc.

Nu am fost de multe ori la psiholog. Si, fiind o fire extrem de incapatanata, nici nu m-am schimbat foarte mult. Dar, experienta m-a ajutat sa ma inteleg mai bine, sa-mi inteleg minusurile, frustrarile… si cum sa “relationez” cu ele.
Cred ca nu ar strica ca fiecare din noi sa mearga macar 5-6 sedinte la un psiholog.

P.S. Tot la psiholog am aflat ca americanii (gen sefi de corporatii si nu numai) merg des la psiholog pentru a-si maximiza sansele la un examen, o afacere etc. La noi inca e o rusine sa mergi la psiholog.