Despre modele

Este evident pentru toată lumea că ducem lipsă de modele. Pe zi ce trece numărul modelelor (reale) scade. Situaţia este aceeaşi la nivel global, nu doar în România. Criza este evidentă, cauzele multiple. Nu intrăm în detalii acum.

Voi scrie astăzi despre o persoană pe care o consider model demn de urmat. Este vorba despre tenismanul Novak Djokovic. Pentru mine Nole (cum îl alintă fanii) nu este model numai pentru că ocupă în prezent locul 1 în tenisul masculin. Faptul că e cel mai bun jucător de tenis a făcut să aflu mai rapid de el.

13124913_1139590189427164_4001462734317382270_n

Este un model pentru că:
– este constant bun în meseria sa (de aproape 100 de săptămâni fără întrerupere numărul 1!);
– are o viaţă sănătoasă;
– deşi ne aflăm într-o lume în care mentalitățile se uniformizează, şi-a păstrat credinţa (Djokovic e ortodox);
– nu am auzit să fie implicat în scandaluri;
– este un adevărat atlet (vezi ce corp are);
– e mereu elegant (atât pe teren, cât şi în viaţa de zi cu zi);
– deşi e bogat, nu se sfieşte să meargă des cu bicicletă;
– face acte de caritate;
– nu este arogant;
– nu a uitat de unde a plecat (Fundaţia Novak Djokovic investeşte mult în educaţia copiilor din Serbia);
– pe unde se duce încearcă să înveţe şi limba (ştie bine vreo cinci limbi);
– într-o societate a diversităţii, e familist.

13095905_1139590099427173_100660269237570989_n
Greu de găsit, dar modele mai sunt. Pentru mine Novak e unul dintre ele.

P.S. Avem modele și în rândul românilor. Felicitări fetelor de la CSM Bucureşti şi jucătorilor de tenis Horia Tecău şi Florin Mergea pentru performanţele obţinute!

Sursa fotografiilor: www.facebook.com/djokovic.official

“Eu cred in Dumnezeul meu”

Putem spune ca religia crestina a aparut in urma cu 2 milenii, odata cu Iisus Hristos. El a fost cel care ne-a invatat si prima rugaciune catre Tatal, rugaciune mentionata in Biblie. Tot acolo sunt precizate si cele 10 porunci, care sintetizeaza credinta crestina. In 1054 are Marea Schisma, crestinii impartindu-se in catolici si ortodocsi. Ulterior, din catolicism s-au mai desprins si alte ramuri (baptism, calvinism, zwinglianism etcetera, ajungandu-se si la ceea ce numim astazi secte), fiecare renuntand la unele lucruri din dogma, ritual etc. Pentru a face credinta respectiva mai atractiva.
DSCN9152

In ziua de astazi, observ ca cea mai multa lume… crede in Dumnezeu. Nu mai crede in Iisus Hristos, in sfinti sau orice alta forma/entitate de acest gen. Nu, doar in Dumnezeu. Aud extrem de des: “Eu nu cred in biserici, nu cred in popi. Sa nu ma streseze cu chestiile lor. Dar cred in Dumnezeu… Dumnezeul meu”. Fiecare are “Dumnezeul sau”. Acesta insa se modifica in functie de interesul, slabiciunea fiecaruia… Am mintit un pic, nu-i nimic pentru ca Dumnezeu ma iarta. Am inselat, asta este, parca altii n-o fac? Nu ma duc la biserica, dar sunt foarte crestin. Pardon, ma duc 10 minute la Inviere si la nunti (cand e musai sa ma duc si la “religioasa”). Eventual sunt crestin si la recensamant. In rest, injur, bat, insel, mint etc. Dar e ok. Dumnezeul meu ma iubeste asa cum sunt. Pentru ca El e doar iubire. E Iubirea suprema, de aceea ma iubeste asa cum sunt. Asta pentru ca “Dumnezeul meu” este de fapt propria persoana. Eu ma iert. Eu imi dau voie sa fac ce vreau. Gradul de libertate oferit de “Dumnezeu” este foarte larg. Pentru ca suntem indulgenti cu noi insine.

Ce sens are sa ne numim crestini daca nu respectam nimic din ce inseamna crestinism? De ce mai insistam cu “prostiile astea”? Cui ajuta sa mintim si sa ne mintim ca de fapt suntem crestini si in fapt, nu doar prin botez? Oare sa fie parerea celorlalti? Eu nu sunt pentru o biserica mare (cum incearca sa faca acum catolicii) cu orice pret. De aceea sunt pentru o biserica mica, dar reala. Oamenii sa se comporte ca adevarati crestini (de la preoti pana la enoriasi). Chiar daca ar insemna sa ramanem (numeric) la nivelul unei secte.

 

Sursa fotografiei: Shirley Goodness and Mayhem

Despre fumat si anti-fumat

Ai mei au fumat de cand ii/ma stiu. Cred ca aveam 14 ani cand am luat decizia. Tin minte ca maica-mea isi aprinsese o tigara, in balcon. Pachetul era pe frigiderul din bucatarie (stereotip? 🙂 ). Am luat pachetul si am pus o tigara in gura. Am zis acela e momentul. Ma apuc sau nu? Si am luat decizia sa nu fumez. A fost oarecum simplu, pentru ca, sincer, nici nu ma atragea. Un pic mai tarziu, in liceu, daca as fi vrut, as fi putut fuma in fiecare zi gratis. Erau colegi care ma… incercau. Nu am suferit nici de lipsa de integrare sau alte lucruri specifice varstei din cauza ca nu am fumat.

In strainatate nu se fumeaza in spatiile publice. Inclusiv restaurante si baruri. La noi e exact invers. Recent am asistat la o scena rar intalnita. Desi in avioanele Tarom fumatul este strict interzis, in interior se simtea un miros puternic si urat de tigara. (Dupa numai o ora de la decolare aveam sa aflu si motivul: pilotul cred ca isi lua licenta cu zborul respectiv)… Tot in Romania am vazut asa-zise restaurante care aveau locuri pentru nefumatori, separate doar printr-un… grilaj de lemn. Ca si cand fumului i-ar fi rusine sa treaca prin el. Ceva in genul acesta:

266_100_4364e

Eu sunt anti-fumat. Recunosc. Asta nu inseamna ca nu inteleg ca sunt oameni care vor sa fumeze sau care nu se pot lasa. Cert este ca problema in Romania ar trebui rezolvata cat mai rapid. In ultima vreme vad din ce in ce mai multi oameni care vin chiar cu bebelusi in locuri inchise si in care se fumeaza. In sensul ca, de nevoie, oamenii (ce-i drept, unii inconstienti) se adapteaza si la rau. “Ce sa facem?”. Plus ca e vorba de bani, igiena, estetica, eleganta. De asta cred ca fumatul ar trebui interzis in toate spatiile publice.  P.S. Cine spune ca nu e democratic, sa se uite la americani…

 

Sursa fotografiei: www.casesigradini.ro

Cu rusii sau cu romanii?

Cand eram mic am auzit deseori fraza “basarabenii sunt tradatori”, cu referire la experientele din cel de-al doilea razboi mondial. Acum vreo 4 ani am ajuns in inima Basarabiei si, la o discutie cu un tip tanar (din Moldova “lor”), dar destept, i-am spus chestia asta. Si imi raspunde: “si la noi s-a spus la fel despre romani”. Si cred ca poate chestia asta, de multe ori nemarturisita, a facut ca cei de o parte si de cealalta a Prutului sa nu aiba totala incredere in “ceilalti” si, poate de asta, imediat dupa Revolutie, nu ne-am unit. Atunci, in anii ’90, cred era cel mai bun (singurul?) moment cand puteam face asta…

Imi vine des in minte discutia de atunci. Mai ales cand se pune problema despre basarabeni. Intr-o alta discutie, recenta, ma gandeam despre ce ofera Romania pentru a-i atrage pe basarabeni, pentru a (re)deveni romani. A existat vreodata un plan (exceptand poate niste maruntis dat de Romania in ultimii ani) de a-i atrage spre noi? Sau i-am lasat undeva deoparte, ca pe o ruda bolnava, pe care nu prea vrem sa o vizitam sau, daca o vizitam, o facem doar din obligatie morala?

Sa ne punem in pielea unui basarabean. Mai toti stiu atat rusa, cat si romana. In acest caz el are doua variante: cu rusii sau cu romanii (/Europa), nu? Economic nu cred ca are sens sa spunem ce e mai simplu de ales. Rusii ii pot oferi gaz metan si energie electrica (la discretie). Romanii… mai usor cu pianul pe scari. Bun. Atunci nu ramane decat un singur element major, cel cultural. Cel mai simplu de cucerit cultural o tara e prin TV. Lumea zilelor noastre nu prea mai citeste carti, iar de facut filme serioase ai nevoie de bugete pe masura. Plus ca cine mai face filme serioase in ziua de azi? Si nu ma refer doar la Romania. Deci ramane doar televizorul. In primul rand ca mai toate posturile din Republica sunt in rusa. In plus, cele rusesti sunt dublate. Daca vreau sa stau in pat si sa ascult ceva inainte sa adorm sau daca ii prepar ceva copilului nu pot/vreau sa fiu atent si la subtitrare. Atunci dau pe un post care imi ofera facilitatea aceasta. Mai mult, emisiunile rusesti sunt mult mai ok, unele chiar educative. Umorul e umor. Filmarile sunt profesioniste, iar calitatea imaginii se ridica la un nivel inalt.

De la romani ce vine? Balacareala politicienilor, filme cu Van Damme, Maruta, Inima de tiganca, Capatos si Stirile de la ora 5.00.

Daca ati fi in locul unui basarabean, voi ce-ati alege: Rusia sau Romania?\

Tara arde si baba se piaptana

UPDATE: Aeroportul din Donetk.

 

 

 

“Tara arde si baba se piaptana”. Cam asa suna un proverb romanesc si mare dreptate are. A fost, este si va ramane mereu actual. Ma uit la stirile despre Ucraina si nu pot sa nu ma intreb daca e real ce vad sau nu. La cateva sute de kilometri de noi, la cateva ore distanta, oamenii se omoara intre ei, e razboi. Cele mai inspaimantatoare mi se par insa declaratiile lui Vladimir Putin. De fapt as cita doar comentariul Mediafax: Moscova nu vrea sa fie in razboi cu nimeni si este dispusa sa coopereze, dar nu va accepta o ordine mondiala in care prioritatea este impiedicarea dezvoltarii Rusiei. Am retinut doar atat: “Moscova nu vrea razboi, dar…”. Exagerez un pic, dar nu cred ca degeaba.

1422139235-e2d4ec755f31733425e5ddd6190684f9

Intre timp, intr-o tara vecina, Romania sa ii spunem, lumea are alte preocupari. Ce deget a pus pe nas Udrea, ce spaga a luat (sau a dat?) Cocos, asistentele tv sunt curve sau nu?, Valentine’s Day etc. Stirile despre razboi sunt trecute la diverse sau sunt prezentate cand nu sunt alte subiecte locale. Chiar si cele serioase sunt prezentate in fuga. Pe nimeni nu pare sa intereseze subiectul. Daca nu ai rating, nu prezinti stirea, nu? Intre timp Ucraina e atacata de Rusia si nimeni nu intervine serios sa ii apere. Oare noua ne-ar lua cineva, la modul serios zic, apararea?

Ucrainenii se uita cum le sunt omorati fratii. Romanii se uita la Capatos.