Despre invidia romanilor

Romanii sunt invidiosi. Am facut un experiment… test. Am plecat intr-o vineri mai rapid de la munca… undeva in Carpati (Ardeal). Nu stiu daca stiti bine Carpatii, dar au si zone chiar foarte faine. Daca ninge, poti spune cu usurinta ca esti in Alpi. Mergand cu masina, am oprit, am facut fotografiile de rigoare si am plecat mai departe. Persoana cu care eram in masina imi spune sa postez pe Facebook o fotografie mai frumoasa si sa scriu ca sunt in Austria. Ca sa o fac mai gogonata, am postat fotografia, dar am scris “intr-un scurt sejur in Austria-Elvetia”. Buuuun. Toate bune si frumoase. Am fost unde doream, iar duminica seara eram deja acasa.

Luni dimineata la munca. Primele fete (=chipuri) care mi-au aparut in cale erau din categoria “Imi vine sa te omor, dar legea nu-mi permite”… In fine, ma vad cu o colega mai vorbareata care-mi spune: “A, dar vad ca te-ai plimbat in week-end… Cum a fost in Elvetia?”. Toate astea se intamplau in conditiile in care cei de la munca stiau ca vineri nu am fost liber, iar luni eram la munca… Deci, cu orice as fi mers, avion, masina sau tren, nu as fi putut sa ajung si in Austria si in Elvetia, sa stau cat de cat si sa ma si intorc luni dimineata, fresh.

Si astazi mai sunt care cred ca (atunci) am fost in Elvetia (din pacate, inca nu am ajuns pe acolo).

Asa mi-am dat seama ca muuuulti dintre romani nu au iesit niciodata mai departe de Roman/Popesti-Leordeni/Gherla (in functie de zona geografica in care va aflati). Si ca invidia (cauzata in special de saracie) e mare.

P.S. Acest aspect are legatura si cu alegerile prezidentiale (si nu numai). Degeaba imi spui ce frumos a facut si a dres Iohannis la Sibiu, daca eu nu am vazut Sibiul nici pe internet…

P.S.2. De atunci am decis sa nu mai postez fotografii pe Facebook decat din locuri unde au acces toti din lista de Facebook. Locuri banale. Sau, chiar daca sunt intr-un loc exotic, in spatele meu nu se vede decat un boschet/arbore banal, iar tag-ul e in cartier :D.