Despre statul si ganditul pe Facebook

Ca orice om “care exista” am Facebook :). Si, din cand in cand, mai verific daca mi-a scris careva sau ce a mai scris lumea. In urma “pelerinajului” pe Facebook nu am putut sa nu observ ca majoritatea celor care au cont pe Facebook posteaza citate “pline de invataminte”. Citesc ce spuneau Bob Dylan, Marilyn Monroe, Tony Poptamas, Andreea Esca si multi alti. Unele sunt pline de greseli gramaticale grosolane si ma rusinez chiar ca am avut intentia de a citi asa ceva. Altele sunt atat de banale ca nu pot fi numite “cuvinte de duh”; din categoria “iarna nu-i ca vara”.

jackie-chan-meme

Cei are dau like si distribuie asemenea citate se regasesc in ceea ce transmit ele, insa ma intreb daca nu ar fi mai bine pentru ei (dar si pentru restul) sa scrie cu mana lor ceea ce simt, propriile ganduri. Sa exprimam ce simtim, ce gandim, intr-un mod cat de cat articulat. Poate astfel ne-am si intelege mai bine intre noi si, inclusiv, pe noi insine. Distribuim cartoane cu diverse citate de parca nu mai stim sa gandim cu propriile capete. Sau chiar nu mai stim?