Al meu e cel mai bun

Mama mea, o femeie crescuta cu mult bun simt, era mereu stresata si, oricat ar fi fost de obosita, facea in asa fel ca tatal meu sa nu se duca la munca cu o camasa murdara sau necalcata. Multi ani nu am inteles agitatia ei. In cele din urma mi-am dat seama ca de fapt nu era (numai) imaginea lui cea luata in discutie, ci de fapt a ei. Problema era ca lumea va spune despre ea ca nu are grija de sot. Si, pana la un punct, tind sa ii dau dreptate. Sigur, acum lumea s-a mai schimbat si femeile au devenit “independente” si multe dintre ele nu mai au grija (in sensul clasic al cuvantului) de parteneri. Eventual nici nu le pasa daca lumea ii/le critica pentru astfel de aspecte.

Sad woman on the bed with her husband in the background

Nu stiam de ce femeile nu suporta ca barbatii lor sa fie criticati. Oricat de prost, urat sau netrebnic ar fi, orice femeie se va simti maxim de ofensata daca vei spune adevarul gol-golut despre barbatul ei, in public sau fie si intre 4 ochi. Aceeasi idee se aplica si in cazul autocriticii. Daca esti barbat, femeia nu va accepta sau nu ii conveni sa spui despre tine ca esti un ratat. Nu, in niciun caz. A, daca se ajunge la despartire/divort da, poate atunci va spune ca ai avut dreptate. Dar cat timp este cu tine nu va recunoaste niciodata asta. “Cum, eu stau cu un ratat? Asta inseamna ca sunt proasta, ca am gresit. Nu, al meu e grozav, e cel mai bun”. Ca om le pot intelege, ca barbat nu prea. Spune-i, frate, adevarul in fata si incearca sa-l ajuti sa devina mai bun.

Asta ma duce cu gandul la o expresie mai veche care spune ca “fiecare cioara isi lauda puiul”. Prin pui intelegand, bineinteles, nu numai copil, dar si persoana apropiata (sot, frate etc.). Chiar asa!

Sursa foto: www.marriagehelper.com

Iubesc femeia

Mereu am vrut si mereu aud de la barbati ca vor sa gaseasca o femeie care sa ii inteleaga (la final o sa explic de ce cred ca e pleonasm). Barbat fiind, cred ca e cumva si firesc. Cine vrea sa stea cu un om care sa nu-l inteleaga? Numai ca pentru ca acest lucru sa se intample, persoana de sex feminin de langa tine trebuie sa aiba o experienta de viata (destul de) bogata – si nu ma refer la experienta prin patul barbatilor – si o educatie ok. Si, desigur, empatie.

Pana la urma ce vrea un barbat de la o femeie? Aud des asta de la femei: “nu mai stiu cum sa fiu sa ma placa cutare barbat (sau in general barbatii)”. E simplu. Si in acest caz filosofia poporului roman mi se pare foarte tare. “Femeia trebuie sa fie curva in pat, doamna in societate si gospodina in bucatarie”. Bai, fix asa. Daca una lipseste, nu e bine. A, ca sunt barbati care au asta si tot nu sunt multumiti asta e altceva. Dar majoritatea (femei si barbati) nu prea are ce vrea acasa (sa fim onesti). Fie fac concesii, fie se ajunge pana la scandal, batai etc.

 

Vorba cantecului: “Iubesc femeia”. Da, barbatii vor femei, nu fete, nu copii. A, ne place sa va alintati, dar nu ne place sa va educam ca pe un copil. In schimb, ne place sa fim tratati ca niste copii. Adica sa fim iubiti, sa ne gatiti, sa fim ajutati, sprijiniti, intelesi. Daca ne veti da asta, atunci veti fi femei. Nu fete. Sau reprezentante ale sexului frumos. Sau cu sexul frumos :).

Asadar… te iubesc, femeie!