Despre democratie si respectarea ei

Ce inseamna democratia? Nu retin exact expresia, dar, din ce-mi amintesc, suna cam asa: in democratie poti face absolut tot ce vrei, pana la limita jignirii/ofensarii/atacului asupra celorlalti. In patratelul tau poti face ce vrei, totul este sa nu ranesti pe nimeni (in niciun fel).

Am vazut recent o stire despre protestele din mai multe state musulmane cu privire la recidiva celor de la Charlie Hebdo (care chiar nu prea mai au scuza ca o fac neintentionat). Nu ca le-as tine partea protestatarilor, mai ales ca au depasit limitele democratiei, ale bunului simt etcetera, DAR (citat din Hotnews.ro): <<In noiembrie 2011 sediul parizian al publicatiei satirice Charlie Hebdo, care publicase o editie dedicata legii islamice sharia, cu “Mahomed redactor sef”, a fost distrus dupa ce a fost atacat cu cocktailuri molotov, iar site-ul saptamanalului sau a fost piratat. Ulterior, in septembrie 2012, Charlie Hebdo a publicat noi caricaturi cu profetul Mahomed “in pozitii indraznete”. Ca urmare, directorul publicatiei a anuntat ca site-ul a fost “blocat deoarece a fost piratat”>>. Mai mult, amenintarile erau atat de serioase ca politia din Paris a stabilit ca doi membri ai sai sa pazeasca cladirea unde activa Charlie Hebdo. De altfel, amenintarile nu erau de ieri, de azi. Nu stiu daca ati vazut macar o parte din caricaturi, dar ele aratau cam asa.

Adica tu, teoretic destept (nu?), stii ca baietii au probleme cu stapanirea de sine (anger management)… si, ce faci? Nu numai ca nu te opresti, dar ii mai si provoci, publicand alte “caricaturi” jignitoare cu cel pe care ei il venereaza? De… ce? Pentru a fi toata treaba buna, Charlie Hebdo tocmai si-a suplimentat tirajul pentru acest numar, de la 3 la 5 milioane de exemplare! (Hei, cine a spus ca de pe urma mortilor nu poti scoate bani?). Citat Agerpres: “Revista satirica anuntase pentru miercuri un tiraj de 3 milioane de exemplare (fata de cele 60.000 in mod obisnuit!!! – nota mea), care trebuiau sa fie difuzate in mai mult de douazeci de tari, in cinci limbi diferite”. Adica scandalul sa fie cu adevarat international.

Uite de aia cred ca in spatele acestor provocari si riposte se ascund mai multe decat se spun la tv, mai multe decat stim noi, marea majoritate. Si de aceea nu ar trebui sa luam de bun tot ce ni se ofera “pe tava” si sa ne formeze altii opinia.

UPDATE: Tirajul revistei a fost suplimentat din nou si a ajuns la 7 milioane de exemplare!

 

P.S. La final niste lucruri amuzante, dar din care avem ce invata (inclusiv referitor la recentele evenimente):

Despre ce inseamna majoritatea la alegeri

Vad tot timpul in Statele Unite, dar si in Romania, situatia asta: presedintele tarii e ales de putin peste 50% dintre alegatori. 50,5%, 51,7% sau, mai rar, aproape 55%. Oricum ar fi, diferenta intre cei doi “finalisti” nu e mare. In situatia asta stau si ma intreb ce inseamna castigator. E vorba de cateva sute de mii sau chiar zeci de mii de voturi (la nivelul unei tari!). Practic, sunt votantii care stabilesc soarta/viitorul unei tari. Mi se pare mie sau diferenta care face majoritatea e de fapt o minoritate chiar infima? Poti spune cu adevarat ca tu esti mai bun daca diferenta dintre tine si numarul 2 e de fapt de 20.000 de voturi? Esti cu adevarat mai bun decat celalalt? Nu cumva sunt doua Romanii, doua Americi, despartite de o fasie extrem de ingusta? O carioca, un marker care traseaza un hat mai gros in dreptul unuia dintre cei doi… Nu cumva acest aspect este unul din marile minusuri al democratiei?

Tu, presedintele ales, vei conduce practic doua tari. Tara care te-a votat pe tine si tara care nu te vrea ca presedinte. Cele doua sunt sensibil egale. Asadar, tu ca presedinte, ca partid, ca organism castigator (pentru a nu vorbi doar despre alegerile prezidentiale), nu ar trebui sa tii cont ca o jumatate de tara te vrea si cealalta nu? Poti tu ca entitate sa te rupi, sa te imparti in doua si sa intelegi ambele tabere si sa conduci pe masura acel organism/entitate cu 2 capete? Ce ar trebui sa faca cealalta jumatate, cea care nu a reusit sa-si impuna preferatul? Este clar ca acei oameni nu vor fi reprezentati cum ar fi dorit de noul presedinte… pentru ca nu impartasesc aceleasi valori, aceeasi credinta. Nu inseamna intotdeauna ca e rau, dar nu e ceea ce au dorit acei oameni, nu e “demos” si “kratos” (puterea/vointa poporului)… ca si cand cei infranti nu ar face parte din popor.

Ce inseamna de fapt “majoritate” cand vorbim despre astfel de alegeri? Este 50%+1 cu adevarat castigator (regula de baza in alegerile democratice)? Poate conta atat de mult vointa a 2 oameni? E oare de ajuns 50%+1 in dauna lui 50%-1?