As fi vrut sa fi scris eu acest text

Am mai vorbit despre tema maturitatii femeilor aici si aici, dar mi-ar fi placut mult sa fi scris eu textul de mai jos. Face o analiza scurta si la obiect despre cand devine femeia femeie.

Cand e femeia femeie? La 40 de ani

Cand esti un mucos de 10 ani femeile de peste 20 de ani ti se par mari, cele peste 30 mature, cele peste 40 batrane, cele peste 50 bunici, iar cele peste 60 pe moarte. Odata cu inaintarea in varsta, pe la18 ani incepi sa te uiti dupa cele de 30, iar intre 20 si 30 de ani iti plac cele de varsta ta sau ceva mai mici, iar treaba asta cu femeile mai tinere ca tine va dura pana la moarte. A ta sau macar a “amicului” tau cel mai intim. Dupa varsta de 35 de ani constati ca nici cele de 40 de ani nu sunt cu nimic mai prejos decat suratele lor mai tinere, iar apoi constatarea devine convingere si ramai cu ea pana la pensie si dupa. Asadar, ne plac femeile frumoase, eventual tinere, dar, cu toate acestea, cand e femeia femeie in toate sensurile posibile ale cuvantului?

Sophia Loren

Raspunsul in varianta ultracondensata l-am dat in titlu, dar as indrazni sa spun ca nu fix la 40 de ani, ci intre 35 si 45 de ani cu derogare pana la 50 de ani, in unele cazuri, si cu un maxim undeva intre 38 si 42 de ani. Cred ca in aceasta perioada a vietii lor femeile se redescopera, incep sa-si acorde mai mult timp, mai multa atentie, poate nu la fel de mult ca inainte de casatorie, dar destul cat sa devina din nou atragatoare cel putin pentru partenerul de viata. Iar daca pe strada se mai deturneaza cate o privire, doua, nu e nimic rau, nu-i asa? De ce acum? Pai, in primul rand, copiii sunt suficient de mari sa nu mai ocupe tot timpul mamei si probabil sunt chiar la acea varsta la care isi doresc cu ardoare ca parintii sa-i lase un pic mai liberi. Apoi, e posibil ca partenerul de viata sa fie bantuit de fantasmele crizei varstei de 40 ani si cum altfel sa-l tina aproape o femeie daca nu transformandu-se ea insasi intr-o fantasma care sa-l bantuie. Carl Gustav Jung spunea: “Viata chiar incepe la 40 de ani. Pana atunci faci doar cercetare”. Femeilor li se aplica din plin aceasta constatare a marelui psiholog. Pana la 40 de ani au experimentat dar, de acum, a venit vremea ca experienta capatata sa nu fie irosita, ci folosita. Deja la 40 de ani femeile isi cunosc foarte bine limitele, stiu ca pot avea incredere in ele, stiu ce si cat pot sa ceara de la celalalt si stiu, de asemenea, cat de mult pot merge intr-o directie sau alta a personalitatii lor. La 40 de ani femeia este, in primul rand, frumoasa ca spirit pentru ca aici s-a imbogatit si s-a dezvoltat cel mai mult, in spirit. Iar frumusetea spiritului implica frumusete fizica si frumusetea caracterului. Si mai implica ceva: un erotism, o sexualitate aparte care vine poate si dintr-o constientizare instinctiva a faptului ca timpul nu mai are pentru ea, ca femeie, prea multa rabdare. In incheiere as spune ca la 20 de ani orice femeie e atragatoare pentru ca e tanara, dar la 40 de ani o femeie e atragatoare pentru ca e femeie.

 

Sursa text: Trubadur prin Avalon

Pentru unii viata incepe la 40 de ani

Un nou text gazduit, scris de o femeie sensibila. Sau e pleonasm? 🙂

In copilarie prietenii parintilor mei care aveau 40 de ani mi se pareau batrani. Asta se intampla pentru ca eu cred ca trecerea timpului nu este perceputa de copii…

Viata mea de pana acum s–a derulat fara drame existentiale majore. Am fost un copil ascultator, eleva buna la invatatura, dorind mereu sa depasesc prestatia celor de-o varsta cu mine. Mi-am mascat foarte bine sensibilitatea prin programarea vietii mele, in asteptarea momentului potrivit.

Adolescenta fiind mergeam la petreceri unde “fetele rele” aveau trecere la baietii mai mari, iar noi, fetele cuminti dansam si ne prosteam pe muzica disco. Ma uitam invidioasa insa cu certitudinea ca firea mea nu poate fi asa “libera” incat sa trec peste limitele autoimpuse. Viata mea de pana acum s-a derulat conform programului stabilit: m-am casatorit la 25 ani cu primul barbat din viata mea, pe care l-am crezut potrivit doar pentru ca ma dorea, am devenit mama si totusi…

Da, mi s-a mai spus ca sunt din alt film, casatorindu-ma cu unicul barbat cunoscut intim, dar cred ca asta a fost filmul meu. Viata mea a inceput la 40 ani cand, dand piept cu viata reala, mi-am dat seama ca timpul a trecut si programul prestabilit nu inseamna faptul ca poti controla ce simti, ci doar ca te amagesti ca vei fi fericit doar atunci cand vei avea ceea ce crezi ca ai nevoie. Te afunzi astfel in nemultumiri si frustrari pentru ca vrei ceva ce de fapt ai, dar care nu reprezinta esenta.

Lucruri de care imi pare rau:

1. Ca nu am plecat de acasa in timpul facultatii, sa-mi pot dovedi fapul ca ma pot descurca singura.
2. Ca mi-am retinut sentimentele de frica respingerii.
3. Ca m-am lasat aleasa si nu am ales.

Viata mea a inceput la 40 ani cand am dat piept cu viata reala, cand am luat primul pumn (la propriu) din viata mea si m-am trezit brusc. Dupa ce mi-am plans de mila am lasat lucrurile sa se intample, fara a le cenzura. Nu am crezut ca poate fi asa de bine sa nu stii ce urmeaza si sa fii surprins placut.