Despre generatia tanara

Nu inteleg generatia asta tanara… De fapt sunt multi si din generatia mea (30-35 de ani) “neintelesi”, dar ce vine din urma parca e prea de tot.

Doua cazuri concrete.

Incep cu cei din generatia mea sa nu spuneti ca ma feresc. O fosta colega de facultate. Tipul “tocilar nebagat de nimeni in seama”. Mai mica de statura, ciudatica. Deloc sexy, despre care stii ca n-o va lua nimeni de sotie. Dar avea note mari… spre foarte mari. Buuun. Termin facultatea (fara vreo medalie :) ), ma angajez intr-un alt domeniu (mai ales din cauza ca facultatea aia nu oferea aproape nicio alta sansa decat sa ajungi vreun amarat de profesor la o scoala de tara sau la una cu reale probleme din oras). Salariul unui profesor debutant nu m-a convins ca merita sacrificiul. Plus ca eu consider ca profesori ar trebui sa ajunga doar cei care chiar au har pentru asa ceva. Revenind. Termin facultatea, ma angajez, schimb cateva locuri de munca (doar in mediul privat), pentru ca in cele din urma sa trec si pe la stat. Intr-o zi (dupa circa un deceniu de… necomunicare) ma contacteaza tipa pe Facebook: daca nu pot sa ii fac rost de o invitatie la un eveniment (datorita jobului as fi putut sa obtin o astfel de invitatie), desi erau si bilete in vanzare. Ce facuse fiinta intre timp? Terminase cu brio facultatea, apoi masterul la aceeasi facultate fara viitor, dupa care a dat la alta facultate (aproape la fel de nefolositoare). In paralel avusese cateva activitati de voluntariat. Ajunsese la 30 de ani sa stea tot pe cheltuiala parintilor (am impresia ca era si o familie monoparentala…) si nu-si permitea (cred ca nici in ziua de azi) nici 2 bilete la un eveniment banal.

lazy-sales-person

Al doilea caz: un tip la vreo 22-25 de ani. Faza se intampla acum cativa ani, cand lucram intr-un mediu foarte activ, atractiv pentru multi tineri, dar si solicitant. Vine omul dimineata, facem “planul de bataie” pe ziua respectiva si impartim sarcinile fiecaruia. Tipul se prinde ca “ceva nu e in regula” si, la un moment dat, zice: “Cum, e posibil sa muncesc dupa program/ora 16:00?”. Daaaaaaaah. Inainte sa plece din sediu, persoana desemnata sa aiba grija in ziua respectiva de el s-a dus 5 minute la baie. Cand s-a intors ramasese fara “pupil”.

In ultima vreme a devenit popular (si la noi) voluntariatul. E un lucru bun si pe care l-am incurajat mereu, dar nu tine de foame. Facem voluntariat pe langa un job sau simultan. Faza e ca unii au mers atat de departe incat nu se mai gandesc sa se angajeze undeva. Adica fac din voluntariat mai mult decat un hobby. Voi scrie zilele urmatoare un text sa vedeti pana unde pot merge unii cu treaba asta.

Intr-adevar, nici locuri de munca decente nu prea sunt, dar respectul fata de munca a scazut dramatic. Tinerii din ziua de azi nu prea mai au rabdare, nu mai au chef. E mai fain in club sau pe Facebook… Vezi si din modul de actiune: cum scriu pe internet (fara vocale), sex din prima, fast-food, news alert, viteza mare, rezumat, internet de mare viteza, cola/zahar, adrenalina.

De muncit tot va trebui sa muncim, dar cine o va mai face?

 

Sursa foto: http://fearless-selling.ca

Parerea mea

Toata lumea isi da cu parerea. Toata lumea se pricepe la tot (mai ales politica, sport, religie, istorie si agricultura). Nu mai conteaza ca exista specialisti in domeniu. Parerologia a devenit aproape litera de lege.

S-a intamplat ceva, de exemplu o crima sau un ministru a fost condamnat, nu mai vorbim cu cei care chiar au studii si/sau experienta in domeniu. Nu. Mergem si intrebam pe strada ce parere au oamenii despre asta. Intrebam un manelist (doar pentru aceasta “calitate”) ce parere are despre casatoriile intre homosexuali. Nenea de la meteo ne da teste de cultura generala. Prezentatorul TV de fapt la baza e inginer, nu jurnalist. Editorialul tinde sa ia locul stirii. Jurnalistii nu ne mai prezinta faptele, ne indica si posibile verdicte, avanseaza supozitii de care altii trebuie si, culmea, chiar tin cont.

“Parerea mea” a devenit mai importanta decat fapta in sine. Fapta aproape ca nici nu mai conteaza. Important e “ce spun eu”, “care e parerea mea” despre cazul dat. Datul cu parerea a devenit sport national. Ceea ce mi se pare mai grav este ca aproape nimeni nu mai verifica informatiile (inainte sau dupa). A zis X, analistul politic/prezentatorul de sport/agentul imobiliar etc., atunci asa e. Gata, inchid televizorul, ma culc, asta e parerea lui, acum a devenit si a mea ca “sigur stie el ceva”. Imi este de ajuns.

 

Asta e parerea mea.

Despre Simona Halep

Da, inca un text despre Simona Halep. Poate s-a mai scris, dar simt nevoia sa transmit asta.

Sunt oameni in lume fizicieni, cercetatori de renume etcetera. Multe minti stralucite. Dar cei mai multi dintre noi fie ne complacem, fie nu suntem in stare sa fim buni nici macar in ceea ce facem. Sa fim onesti: suntem mediocri. Ca nimeni nu poate spune ca a (re)inventat roata sau apa calda.

Simona Halep

Simona Halep

Revenind la Simona Halep. Tot aud si vad (mai ales habarnistii de pe Facebook) ca Simona nu e atat de buna, ca “se da lovita” inainte de un turneu pentru a fi apta la urmatorul si altele. Ca e sau nu adevarat nu stim cu certitudine. Doar ea si poate cei apropiati ei stiu ce e in viata si sufletul ei. Dar tind sa cred ca uitam un lucru foarte important. Fata asta are 23 de ani (!!!) si e locul 3 in lume. In domeniul ei. 3, intelegi? 3, nu 300, nu 3.000. Ok, nu e numarul 1. Poate si ea stie ca nu e mai buna decat alte jucatoare. Dar e pe podium… E sus de tot. Si isi face strategia dupa cum stie mai bine. Poate nu va fi numarul 1 nici dupa ce se vor retrage Williams si Sharapova (care acum o cam fugaresc pe teren). Asa si? Cati dintre noi se pot lauda cu faptul ca sunt pe locul 3 in lume la ceva? La orice!!!

 

Sursa foto: mediaset.it

Cum agata fetele pe internet/Facebook?

1. Sigur. Primul mod care ne vine in minte este cel cu poze provocatoare. Nimic mai adevarat. Nu am inteles insa ce cauta citatele/meditatiile filosofice langa poza cu tatele care ies din sutien…

2. Iti trimite o cerere de prietenie. Daca nu esti tipul ahtiat dupa sex fete, o intrebi cine e (ca n-o stii). Iti raspunde ca ea nu a facut nimic si ca tu ai adaugat-o… Nestiind ca Facebook arata cine cui trimite invitatie.

3. Daca tu cauti… un barbat, nu inteleg ce cauta (eventual in fotografia de profil) o poza cu un alt tip (care nu ti-e ruda). Crezi ca asa iti maresti sansele? Din contra.

4. Iti da like la poze… doar-doar o sa observi ce poza “si-a tras” in club.

5. O baga pe alta la inaintare. “Uite, Ilenei ii place de tine, tie iti place de Ileana?”

6. Vrei sa agati? Ok. Dar de ce sa-ti pui o poza de acum 10 ani, desi azi arati ca o epava? Oricum, cand va veti intalni, va vedea cum arati in realitate.

7. “Dai si tu un suc/o cafea?”

8. “Buna, am vazut ca lucrezi la X firma/institutie. As avea nevoie de un sfat. Crezi ca ai putea sa ma ajuti?”

9. “Vai, ce frumos e la Paris” (cine nu are poza langa Turnul Eiffel e varza)… Poze de la mare, din locuri cat mai exotice.

10. Da, mai este o categorie, mai rara ce-i drept. E categoria care posteaza chestii faine, amuzante (amuzante, nu Sex and the city sau Friends). Cred ca poti sa atragi oameni si prin inteligenta. Inca mai poti.

 

Dar, in general, fetele nu prea agata.

Despre statul si ganditul pe Facebook

Ca orice om “care exista” am Facebook :). Si, din cand in cand, mai verific daca mi-a scris careva sau ce a mai scris lumea. In urma “pelerinajului” pe Facebook nu am putut sa nu observ ca majoritatea celor care au cont pe Facebook posteaza citate “pline de invataminte”. Citesc ce spuneau Bob Dylan, Marilyn Monroe, Tony Poptamas, Andreea Esca si multi alti. Unele sunt pline de greseli gramaticale grosolane si ma rusinez chiar ca am avut intentia de a citi asa ceva. Altele sunt atat de banale ca nu pot fi numite “cuvinte de duh”; din categoria “iarna nu-i ca vara”.

jackie-chan-meme

Cei are dau like si distribuie asemenea citate se regasesc in ceea ce transmit ele, insa ma intreb daca nu ar fi mai bine pentru ei (dar si pentru restul) sa scrie cu mana lor ceea ce simt, propriile ganduri. Sa exprimam ce simtim, ce gandim, intr-un mod cat de cat articulat. Poate astfel ne-am si intelege mai bine intre noi si, inclusiv, pe noi insine. Distribuim cartoane cu diverse citate de parca nu mai stim sa gandim cu propriile capete. Sau chiar nu mai stim?