Coruptii si romanii

Vad tot soiul de teme de astea lansate in eter: ofiteri sub acoperire, arestari, securisti etc. Stau si ma uit si nu inteleg ce le trece prin minte celor care lanseaza astfel de subiecte. Pentru ca nu prind la romani.

Sa fie clar: multi romani au turnat la Securitate. Aia doar n-or fi prosti sa voteze cu cineva care spune ca ii va condamna pe cei care au colaborat cu Secu. Multi dintre cei care au avut de suferit din cauza securistilor nu mai vor sa auda de politica. Asadar, efectul la vot e aproape de zero.

Un exemplu concret: imi aduc aminte in 2012 cand mai multi primari au fost votati, desi in duminica votului erau arestati. Deci e clar, pe romani (sau pe multi dintre ei) nu ii intereseaza daca ai furat sau nu, daca ai fost securist sau nu.

Nu merge, domnilor, veniti cu alte subiecte daca vreti sa nu ii mai voteze lumea!

Internetul si votantii din Romania

Ma uitam mai demult la o statistica legata de numarul utilizatorilor de internet din Romania. Datele furnizate de Gemius arata ca, in decembrie 2013, doar 8,8 milioane dintre romanii care au peste 14 ani au utilizat internetul, dar utilizatori reali ai Google ar fi vreo 7,5 milioane de persoane (ceea ce ma face sa cred ca acesta ar fi numarul exact, pentru ca e practic imposibil sa fii utilizator al internetului si sa nu intri pe Google). In plus, din numarul total de 7,5/8.8 milioane ar trebuie scazut cel putin 1 milion (utilizatori cu varsta intre 14 si 18 ani).
Rezulta ca avem undeva la maxim 7,8 milioane de romani care au drept de vot si care sunt si utilizatori de internet.

Asadar, 46% din numarul total al persoanelor cu drept de vot din Romania (16,88 milioane persoane) au acces la internet. Adica, pentru mai bine de jumatate din alegatorii din Romania campaniile “destepte” in online, sutele de mii de like-uri si share-urile in nestire raman un secret. In cel mai bun caz, pentru 54% dintre romanii care au drept de vot informatia ajunge de la Antena 3. Daca isi permit un televizor. Da, stiu, e un pic fortata concluzia, dar cam asa e.

Prin urmare, daca nu faci campanie in rural, cam greu sa castigi. Daca ai campanie pe net, nu poti spera la mai mult de 10% (Monica Macovei a scos vreo 5%). Romania inca nu e pregatita pentru extinderea internetului la nivel macro.

 

Zero proiecte, zero pentru Romania

Mai sunt 2 zile pana la alegeri si nu am vazut o idee mai de Doamne-ajuta care sa fie rostita de vreun candidat la Presedintie. Numai servicii secrete, numai atacuri la casele unuia sau altuia, la parintii nu-stiu-cui… Da’ nu ma intereseaza! Vreau sa vad ce spuneti voi ca veti face pentru tara. Chiar daca stiu ca nu veti face sau nu veti putea face. Vreau sa aflu ceva despre Romania in perioada 2014-2019, despre ce proiecte veti sustine voi pentru dezvoltarea Romaniei. Nu am auzit o singura fraza despre ce va face viitorul Presedinte al Romaniei.

P.S. Am vazut ca s-a incercat organizarea unei dezbateri cu toti candidatii (cum au mai fost si cum e si normal), dar muistul pesedistul Victor Ponta nu a vrut si a picat totul. Nu vad de ce nu au organizat dezbaterea fara el, dar asta e alta idee.

Cum convingi un tanar bine pregatit sa ramana in tara?

Doua situatii despre care am discutat cu un amic din Iasi. Situatia e cam asa peste tot, mi se pare definitorie pentru sistemul medical din Romania. Cu cateva mici modificari, am postat-o ca atare.

Am o vorba: “In Romania poti reusi doar daca esti foarte bun sau daca ai pile. Varianta a doua merge intotdeauna”. Sau ai pile, dar nu esti bun. Stii ca nu ai sanse sa treci de concursul pentru un post dorit de tine. Si atunci ce faci? Il blochezi, sub o forma sau alta, pana reusesti sa “te descurci”.

Este vorba despre doua cazuri recente, pe care le stiu foarte bine. Sunt doua institutii foarte importante din Iasi.

Primul caz este al unui tanar fara pile, fara bani, fara alte avantaje. Nu avea niciun atu, in afara de mintea brici si vointa foarte mare. A invatat toata viata, la generala, liceu, facultate, ajungand la doctorat. Toate pe bune, toate la cel mai inalt nivel. Mereu premiat, mereu cu bursa, un profesionist in adevaratul sens al cuvantului.

Gratie acestui fapt, omul ajunge “mana dreapta” a unui reputat profesor din Romania. Cand a ajuns momentul sa dea examen pentru un post de asistent la “Universitate”, normal ca s-a inscris. Si a luat. Sau cel putin asa credea. Adica atunci cand comisia de la concurs iti spune ca ai luat (nota mare), atunci cand stii ca ai scris bine, ca ai raspuns corect, atunci cand esti felicitat de catre profesori de renume…e normal sa crezi ca ai castigat postul. Dar, “cineva” , un alt profesor, a reusit sa modifice, in timpul concursului, modalitatea de notare, tanarul nostru ramanand fara postul dorit.

Al doilea caz. Tanar bun, scolit. Toata viata a studiat. Este poate prea bine calificat pentru zona aceasta de lume. In timp ce era la doctorat se scoate la concurs un post care ii convinea, atat din punct de vedere material, cat si din punct de vedere profesional. Concurenta mare, nota mare. Felicitari, pupaturi. Se afiseaza notele. A luat. Dar… dupa doua zile se anuleaza concursul.

Buuun (vorba vine, ca nu-i bine deloc). Asa stau lucrurile in multe zone din Romania. Mai mult ca sigur mizerabilii au conexiuni si in lumea politica, daca nu cumva sunt chiar ei politicieni de frunte. Nu m-ar mira.

Problema e grava si ar trebui sa inceapa candva (alo, DNA?) si razbelul in lumea medicala (voi scrie mai incolo si despre malpraxis). Intre timp multi tineri bine pregatiti sunt “penalizati” de acest sistem medical… Cum sa convingi un tanar care e foarte bun, dar “nu are loc” de dinozauri/pilosi, sa ramana in tara? Ce argumente mai poti avea?

Prietenia in politica romaneasca

In politica romaneasca nu exista dusmanii. A, or fi vreo 2 nebuni prin Negresti, Slatina sau Dej, dar, din ce vad eu, in “politica mare”, politica de la Bucuresti (zis si Capitala), nu exista dusmani. Nu am vazut, decat cu mici exceptii (si atunci erau vendete personale, nu aveau treaba cu politica), dusmanii (constructive) in politica de la noi. Injuraturi exista, nu spun ca nu exista. Dar daca-l injur pe unul, nu inseamna ca imi pasa de el, ca e adversarul meu real, ca suntem dusmani (doctrinar sau altfel). Totul e o “ploaie acida” de 5 minute dupa care, cand sunt in Parlament si trebuie sa mai dea o lege pentru ei, redevin prieteni. De asta se si incuscresc intre ei.

La ideea asta m-am gandit cand am aflat ce vrea sa-i faca Ponta lui Basescu. Cum, nu stii? Daca nu ai avut acces la vreun mijloc de (dez)informare in masa in ultimii 10 ani, iti spun ca cei doi sunt dusmani de moarte. Daaa, se urasc de nu mai pot. Ce mai, e ura puternica. Da… se urasc atat de tare ca Ponta (nici nu stiti ce pierdeti :)!), ei, bine, Ponta, vrea sa-l lase pe Basescu… fara casa de protocol. Aoleu, serios? Asta da razbunare.

Totul e de fatada, pentru prosti, pentru TV. Dupa ce pleaca din studio, fura fac afaceri impreuna. Se cearta si dupa aia merg impreuna la bere. Sau la curve.