Kubrick versus Scorsese

Lista filmelor din videoclip:

Stanley Kubrick
Day of the Fight (1951)
Fear and Desire (1953)
Killer’s Kiss (1955)
The Killing (1956)
Paths of Glory (1957)
Spartacus (1960)
Lolita (1962)
Dr. Strangelove (1964)
2001: A Space Odyssey (1968)
A Clockwork Orange (1971)
Barry Lyndon (1975)
The Shining (1980)
Full Metal Jacket (1987)
Eyes Wide Shut (1999)

Martin Scorsese
Who’s That Knocking at My Door (1967)
Mean Streets (1973)
Alice Doesn’t Live Here Anymore (1974)
Taxi Driver (1976)
New York, New York (1977)
Raging Bull (1980)
The King of Comedy (1982)
After Hours (1985)
The Color of Money (1986
The Last Temptation of Christ (1988)
Goodfellas (1990)
Cape Fear (1991)
The Age of Innocence (1993)
Casino (1995)
Kundun (1997)
Bringing Out the Dead (1999)
Gangs of New York (2002)
The Aviator (2004)
The Departed (2006)
Shutter Island (2010)

Tutunul si zaharul

wpid-fed-up-trailer-header

Si daca tot suntem la capitolul filme, va recomand doua productii foarte interesante: Thank you for smoking si Fed up. 2 filme despre tutun, respectiv zahar. Sunt (deocamdata) probleme ale viitorului, dar tocmai de aceea ar trebui sa ne fie simplu sa actionam (mai ales noua, romanilor) pentru ca inca mai avem timp sa le rezolvam.

Sa nu spuneti ca nu ati fost avertizati…

Interstellar

Filmul e creatia fratilor Christopher si Jonathan Nolan. Cine nu stie de ei dupa numele de familie, sigur ii stie dupa numele filmelor realizate: Memento, Batman Begins, The Prestige, The Dark Knight, Inception, The Dark Knight Rises. Ca si majoritatea celorlalte filme ale lor, Interstellar e unul grandios, pentru care s-au cheltuit mari sume de bani. Cu un buget de 165 milioane de dolari, filmul se incadreaza in categoria filmelor mentionate. Ca o comparatie, Piratii din Caraibe, cel mai scump de pana acum, a avut un buget de 300 milioane de dolari, iar Tangled (locul 2) 260 milioane de dolari. Detalii pe Wikipedia. Fiind nou nu a intrat inca in top.

Ca si in celelalte filme, nu am nimic ce sa reprosez la capitolul regie. Regizorul Christopher Nolan isi face foarte bine meseria.

Scenariul e scris de ambii frati Nolan. Nu e rau, dar la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Alternanta momente sentimentale/familie versus “suntem din nou in spatiu”/film despre a cincea dimensiune poate sacai. Plus ca mi-a dat impresia ca uneori nu prea se legau, “saritura” fiind cam ciudata. A avut si erori. Exemple: nu stim cum a ajuns Cooper prima data in spatiu daca nu stia adresa NASA sau cum de actorii beau bere in film, desi ultima cereala ramasa pe Pamant era porumbul…

Mi-a placut foarte mult muzica. Nu stiu cati au fost atenti la ea, dar chiar e faina.

Sunt multe scene lacrimogene. Ma refer la cele dintre dintre “Cooper” Matthew McConaughey, care joaca bine, si fiica sa “Murph” Mackenzie Foy. Ceea ce inseamna ca voturile in categoria persoane sub 20 de ani vor fi mai multe si mai mari.

Una peste alta, filmul mi s-a parut prea lung (are 2 ore si 45 minute) pentru ce a vrut sa spuna; puteau sa renunte la cateva detalii cu usurinta. Un film care sigur va placea celor indragostiti de calatoriile in spatiu (vezi Gravity – mi s-a parut ca a fost si o chestie de orgoliu a fratilor Nolan), de fizica, dar si celor mai sentimentali, carora le place sa viseze. Un film pe care trebuie sa il vedeti, dar care nu va intra in topul celor mai apreciate 30 de filme ale mele.

Primul film: Dogville

Mna, in categoria asta (Filme) n-o sa scriu neaparat despre filme noi. Oricum 99% din filmele noi is niste shit-uri. De aceea prefer de multe ori sa ma uit la filme din 2011 in 2013… In 2-3 ani lumea are timp sa isi spuna parerile si, macar in mare, pot sa-mi fac o idee daca merita sa pierd 90-450 de minute din viata uitandu-ma la minunata creatie. (Nota: incerc sa ma feresc de parerile altora – am avut mari dezamagiri cu oameni care pareau inteligenti -, dar un imdb, un search pe goagal nu strica).

Revenind. Un film care m-a socat – atat ca story (nu poti ramane indiferent la atata sadism), dar mai ales ca densitate si calitate a scenariului – a fost Dogville. M-a socat in mod pozitiv (daca exista o asemenea expresie). Cum, frate, sa suporti atatea doar din cauza relatiei proaste dintre tine, ca fiica, si taica-tu? Asta spune multe si despre fete/femei si capacitatea lor de rezistenta la stres, durere, mizerii (ajungand pana la o zona apropiata de prostie uneori). Lars von Trier, regizorul si scenaristul, sigur a vrut sa puncteze si acest aspect.

Asadar, Dogville nu e un film pe care sa (vrei sa-l) vezi cu familia sau cu iubita (mai degraba cu iubitul 🙂 ). E pentru cei cu mental mai puternic. Din el am invatat/reconfirmat e ca mai bine sa stai mereu cu garda sus… pentru ca prietenii te vaneaza la tot pasul. Ca de multe ori oamenii binevoitori is de tot kktul, iar ultimii gainari s-ar putea sa fie mai OAMENI decat primii. Ca teatrul ramane mai bun decat filmul. Ca poate iesi un film extraordinar de puternic fara aproape niciun decor/efect special etc.

Dogville: un film foarte dur, dar foarte bun. O drama, o lectie pe care si de la care avem ce invata cu totii.

P.S. Continuarea filmului este Manderlay, desi filmul poate fi urmarit si de sine statator. Din pacate, in al doilea film Nicole Kidman nu a mai jucat, iar acest lucru se vede (Manderlay pierde mult din cauza actritei principale).