As fi vrut sa fi scris eu acest text

Am mai vorbit despre tema maturitatii femeilor aici si aici, dar mi-ar fi placut mult sa fi scris eu textul de mai jos. Face o analiza scurta si la obiect despre cand devine femeia femeie.

Cand e femeia femeie? La 40 de ani

Cand esti un mucos de 10 ani femeile de peste 20 de ani ti se par mari, cele peste 30 mature, cele peste 40 batrane, cele peste 50 bunici, iar cele peste 60 pe moarte. Odata cu inaintarea in varsta, pe la18 ani incepi sa te uiti dupa cele de 30, iar intre 20 si 30 de ani iti plac cele de varsta ta sau ceva mai mici, iar treaba asta cu femeile mai tinere ca tine va dura pana la moarte. A ta sau macar a “amicului” tau cel mai intim. Dupa varsta de 35 de ani constati ca nici cele de 40 de ani nu sunt cu nimic mai prejos decat suratele lor mai tinere, iar apoi constatarea devine convingere si ramai cu ea pana la pensie si dupa. Asadar, ne plac femeile frumoase, eventual tinere, dar, cu toate acestea, cand e femeia femeie in toate sensurile posibile ale cuvantului?

Sophia Loren

Raspunsul in varianta ultracondensata l-am dat in titlu, dar as indrazni sa spun ca nu fix la 40 de ani, ci intre 35 si 45 de ani cu derogare pana la 50 de ani, in unele cazuri, si cu un maxim undeva intre 38 si 42 de ani. Cred ca in aceasta perioada a vietii lor femeile se redescopera, incep sa-si acorde mai mult timp, mai multa atentie, poate nu la fel de mult ca inainte de casatorie, dar destul cat sa devina din nou atragatoare cel putin pentru partenerul de viata. Iar daca pe strada se mai deturneaza cate o privire, doua, nu e nimic rau, nu-i asa? De ce acum? Pai, in primul rand, copiii sunt suficient de mari sa nu mai ocupe tot timpul mamei si probabil sunt chiar la acea varsta la care isi doresc cu ardoare ca parintii sa-i lase un pic mai liberi. Apoi, e posibil ca partenerul de viata sa fie bantuit de fantasmele crizei varstei de 40 ani si cum altfel sa-l tina aproape o femeie daca nu transformandu-se ea insasi intr-o fantasma care sa-l bantuie. Carl Gustav Jung spunea: “Viata chiar incepe la 40 de ani. Pana atunci faci doar cercetare”. Femeilor li se aplica din plin aceasta constatare a marelui psiholog. Pana la 40 de ani au experimentat dar, de acum, a venit vremea ca experienta capatata sa nu fie irosita, ci folosita. Deja la 40 de ani femeile isi cunosc foarte bine limitele, stiu ca pot avea incredere in ele, stiu ce si cat pot sa ceara de la celalalt si stiu, de asemenea, cat de mult pot merge intr-o directie sau alta a personalitatii lor. La 40 de ani femeia este, in primul rand, frumoasa ca spirit pentru ca aici s-a imbogatit si s-a dezvoltat cel mai mult, in spirit. Iar frumusetea spiritului implica frumusete fizica si frumusetea caracterului. Si mai implica ceva: un erotism, o sexualitate aparte care vine poate si dintr-o constientizare instinctiva a faptului ca timpul nu mai are pentru ea, ca femeie, prea multa rabdare. In incheiere as spune ca la 20 de ani orice femeie e atragatoare pentru ca e tanara, dar la 40 de ani o femeie e atragatoare pentru ca e femeie.

 

Sursa text: Trubadur prin Avalon

Dragoste sau prostie?

O sa va spun o poveste (reala) despre un amic de-al meu. Un tip destept (ma refer la cultura generala si in domeniul in care activeaza). A terminat AC-ul, dar nu neaparat datorita acestui fapt omul chiar se pricepe la computere. Si in general cam la tot ce are legatura cu energia electrica. In timpul facultatii a reparat o groaza de calculatoare, lucru de care prietenii sai au profitat din plin. “Si-a facut mana”. Dupa facultate s-a angajat la diverse firme, care nu erau atat de incitante (nici profesional, nici financiar). Pe principiul “ma pricep sa fac compozitia cimentului, prin urmare as putea fi un bun bucatar”. De voie, de nevoie, a acceptat ce putea sa ii ofere piata. Au trecut cativa ani si, pentru ca profesionistii nu pot ramane anonimi, la un moment o firma mare de IT (multinationala) l-a contactat. A dat interviuri si, la final, a fost angajat. A trebuit sa plece in alt oras, la mare distanta de casa, familie, iubita, prieteni. Ba mai mult, pe langa multele training-uri in domeniu (multe din ele nu s-au desfasurat in Romania) a trebuit sa invete si franceza foarte bine. Firma ii oferea un salariu bun si cazare gratuita. Dupa multe teste, a fost cumva promovat. Oamenii capatasera incredere in el si avea multe sanse de a face o cariera foarte frumoasa in domeniul pentru care se pregatise toata viata. Pe scurt, era un tanar cu mari perspective, cu cazare gratuita, un salariu foarte bun si locuia intr-un oras frumos si linistit. Ce poti sa-ti doresti mai mult de la viata?

barbatul

In paralel si in viata lui sentimentala se intamplasera multe lucruri. Inca din timpul facultatii cunoscuse o fata, care pana la urma ii devine si sotie. O relatie serioasa. Daca el era innebunit de calculatoare, ea era cu voluntariatul (in conditiile in care familia ei nu o ducea deloc bine financiar, iar amicul meu le trimitea des bani). Dusese voluntariatul la un alt nivel. Daca la inceput era vorba despre cazuri gen copii bolnavi de SIDA de la un centru local, ulterior lucrurile au escaladat. S-a inscris in diverse programe pregatindu-se pentru a deveni voluntar universal sau ceva de genul asta. Pentru asta trebuia sa stea in Anglia vreo jumatate de an (sa invete cum sa fie voluntar…) si alta jumatate de an in Africa, unde voia de fapt sa ajunga. Ideea era ca se ducea intr-o tara nedezvoltata unde trebuia sa fie voluntar si sa traiasca precum localnicii. I se dadeau bani cat pentru 2 mese bune in oras. De restul trebuia sa se descurce. Si cand spun restul ma refer la tot.

Finalul este cam asa: ea depune cererea, dar din nu stiu ce motiv nu mai pleaca nici in Anglia si nici in Africa. Intre timp, decis fiind sa o urmeze macar in prima parte a “nebuniei”, el demisioneaza de la firma. Incearca sa-si caute un job in Anglia, numai ca se pare ca englezii au oameni in IT (multi indieni, cred) si nu poate sa gaseasca ceva decent. Este nevoit sa se intoarca acasa (oras sarac) si, din cauza ca schimbase multe locuri de munca, sa accepte un post de mica importanta.

 

Sursa foto: www.wallpaperawesome.com

Despre mame

Am gasit pe internet niste citate foarte frumoase despre mame. Pentru ca azi este 8 martie (desi putea fi oricare alta zi), pentru ca intr-adevar sunt citate deosebite si, in primul rand, pentru ca mamele sunt fiinte deosebite, va invit sa le cititi:

 

Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, asa ca a creat mamele! – proverb evreiesc

Mama este inceputul tuturor inceputurilor. – Grigore Vieru

Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor. – William Makepeace Thackeray

Mama este banca la care ne depunem toate ranile si toate grijile. – Thomas De Witt Talmage

O mama nu este o persoana pe care sa te sprijini, ci o persoana care face sprijinul nenecesar. – Dorothy Canfield Fisher

Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri. – Hermann Hesse

O mama buna pretuieste cat o suta de profesori. – Johann Friedrich Herbart

Adevarata mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil! – Panait Istrati

Sufletele de mama n-au nicio cumpatare la recunostinta, cum n-au nici la iubire. – Hortensia Papadat-Bengescu

Nu cartile cresc oameni, ci mamele. – August Strindberg

Cand esti mama, nu esti niciodata cu adevarat singura in gandurile tale. O mama trebuie intotdeauna sa se gandeasca de 2 ori: o data pentru ea si o data pentru copilul ei. – Sophia Loren

Inima mamei este sala de clasa a copilului. – Henry Ward Beecher

Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama. – Abraham Lincoln

Atunci cand exista o mama in casa lucrurile merg bine. – Amos Bronson Alcott

Mama a fost prima mea intalnire cu un inger. – Neale Donald Walsch

Mama, ideal de femeie, fermecator si venerat. – Lev Tolstoi

Poate ca pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mama; poate ca fiindca in nicio dragoste nu sacrificam mai putin: atat de siguri suntem ca ne-a fost data pentru totdeauna si ca intotdeauna ne va ierta. – Jacinto Benavente

Exista o fiinta minunata fata de care vom ramane intotdeauna datori: mama. – Nikolai Alexeevich Ostrovsky

Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama. – Lev Tolstoi

Inima mamei este un adanc abis la capatul caruia gasesti de fiecare data iertare. – Honore de Balzac

Ruga mamei apara de orice primejdie pe apa si pe uscat. – Nikolai Gogol

Mamele au o varsta unica, nu exista mame tinere, mame batrane, mame frumoase sau urate. Exista doar mame. – Alba de Cespedes

Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creatiunii e tot inima unei mame. – Ernest Bersot

Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai traieste mama. – Adalbert Stifter

Pentru mame nu exista spatiu: o adevarata mama presimte si-si vede copilul de la un pol al pamantului la altul. – Honore de Balzac

Dragostea de mama e cel mai puternic si cel mai statornic sentiment al femeii. – Louis Eugene Marie Bautain

Profesorii buni fac scolari buni; numai mamele bune fac oameni buni. – Aime Martin

Numai o mama stie ce înseamna a iubi si a fi fericit. – Adelbert von Chamisso

Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale. – Napoleon Bonaparte

Ce puternica e iubirea de mama! Chiar daca vede rautate din partea copiilor ei, ea indura cu resemnare, dar nu-i poate dusmani si uri. – Sofocle

Mama pentru-al ei copil are scumpe dezmierdari,/Are inima cu ochi, are ochi cu sarutari. – Sofocle

O mama e acea persoana care poate lua locul oricui, dar nu poate fi inlocuita cu nimeni. – Cardinal Mermillod

Mama este comoara dumnezeiasca, o comoara pe care niciun om n-ar indrazni s-o targuiasca. – Helen Hunt Jackson

Mama este mult prea inteligenta pentru a intelege ceva ce nu-i convine.  – Anne Morrow Lindbergh

Mana care misca leaganul este mana care conduce lumea. – William Ross Wallace

Materninatea are un efect foarte spiritual, totul este redus la esential. – Meryl Streep

Munca oamenilor se masoara cu ziua, dar munca unei mame nu se sfarseste niciodata. – Anonim

Nimic nu se compara cu-mbratisarea unei mame.  – Adabella Radici

O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar de inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii. –  Anonim

O mama buna face cat toti dascalii. – George Herbert

 

La multi ani, draga mama!

Iubesc femeia

Mereu am vrut si mereu aud de la barbati ca vor sa gaseasca o femeie care sa ii inteleaga (la final o sa explic de ce cred ca e pleonasm). Barbat fiind, cred ca e cumva si firesc. Cine vrea sa stea cu un om care sa nu-l inteleaga? Numai ca pentru ca acest lucru sa se intample, persoana de sex feminin de langa tine trebuie sa aiba o experienta de viata (destul de) bogata – si nu ma refer la experienta prin patul barbatilor – si o educatie ok. Si, desigur, empatie.

Pana la urma ce vrea un barbat de la o femeie? Aud des asta de la femei: “nu mai stiu cum sa fiu sa ma placa cutare barbat (sau in general barbatii)”. E simplu. Si in acest caz filosofia poporului roman mi se pare foarte tare. “Femeia trebuie sa fie curva in pat, doamna in societate si gospodina in bucatarie”. Bai, fix asa. Daca una lipseste, nu e bine. A, ca sunt barbati care au asta si tot nu sunt multumiti asta e altceva. Dar majoritatea (femei si barbati) nu prea are ce vrea acasa (sa fim onesti). Fie fac concesii, fie se ajunge pana la scandal, batai etc.

 

Vorba cantecului: “Iubesc femeia”. Da, barbatii vor femei, nu fete, nu copii. A, ne place sa va alintati, dar nu ne place sa va educam ca pe un copil. In schimb, ne place sa fim tratati ca niste copii. Adica sa fim iubiti, sa ne gatiti, sa fim ajutati, sprijiniti, intelesi. Daca ne veti da asta, atunci veti fi femei. Nu fete. Sau reprezentante ale sexului frumos. Sau cu sexul frumos :).

Asadar… te iubesc, femeie!

Pentru unii viata incepe la 40 de ani

Un nou text gazduit, scris de o femeie sensibila. Sau e pleonasm? 🙂

In copilarie prietenii parintilor mei care aveau 40 de ani mi se pareau batrani. Asta se intampla pentru ca eu cred ca trecerea timpului nu este perceputa de copii…

Viata mea de pana acum s–a derulat fara drame existentiale majore. Am fost un copil ascultator, eleva buna la invatatura, dorind mereu sa depasesc prestatia celor de-o varsta cu mine. Mi-am mascat foarte bine sensibilitatea prin programarea vietii mele, in asteptarea momentului potrivit.

Adolescenta fiind mergeam la petreceri unde “fetele rele” aveau trecere la baietii mai mari, iar noi, fetele cuminti dansam si ne prosteam pe muzica disco. Ma uitam invidioasa insa cu certitudinea ca firea mea nu poate fi asa “libera” incat sa trec peste limitele autoimpuse. Viata mea de pana acum s-a derulat conform programului stabilit: m-am casatorit la 25 ani cu primul barbat din viata mea, pe care l-am crezut potrivit doar pentru ca ma dorea, am devenit mama si totusi…

Da, mi s-a mai spus ca sunt din alt film, casatorindu-ma cu unicul barbat cunoscut intim, dar cred ca asta a fost filmul meu. Viata mea a inceput la 40 ani cand, dand piept cu viata reala, mi-am dat seama ca timpul a trecut si programul prestabilit nu inseamna faptul ca poti controla ce simti, ci doar ca te amagesti ca vei fi fericit doar atunci cand vei avea ceea ce crezi ca ai nevoie. Te afunzi astfel in nemultumiri si frustrari pentru ca vrei ceva ce de fapt ai, dar care nu reprezinta esenta.

Lucruri de care imi pare rau:

1. Ca nu am plecat de acasa in timpul facultatii, sa-mi pot dovedi fapul ca ma pot descurca singura.
2. Ca mi-am retinut sentimentele de frica respingerii.
3. Ca m-am lasat aleasa si nu am ales.

Viata mea a inceput la 40 ani cand am dat piept cu viata reala, cand am luat primul pumn (la propriu) din viata mea si m-am trezit brusc. Dupa ce mi-am plans de mila am lasat lucrurile sa se intample, fara a le cenzura. Nu am crezut ca poate fi asa de bine sa nu stii ce urmeaza si sa fii surprins placut.