De ce e atat de greu sa mentii o prietenie?

Terminasem liceul. Cat sa fi avut? 18-19 ani. Ideile pe care le aveam in cap nu le tineam secrete… cei care doreau, puteau afla cu usurinta ce cred. Aceasta atitudine m-a costat. M-a costat atat de mult ca la un moment dat m-am uitat in jur si nu am mai vazut niciun prieten. Pe moment m-a afectat. Dupa ceva vreme mi-a dat seama ca daca nu mai erau langa mine inseamna ca nu fusesera niciodata prieteni cu adevarat (cu sensul de oameni pe care te poti baza inclusiv la greu).

Dupa momentul de mai sus mi-am facut un prieten. Sa fi fost cred ca acum 12 ani. Cu timpul am creat o relatie foarte frumoasa. Dupa vreo 4-5 ani, el a trebuit sa plece in afara tarii si timp de vreo 4 ani nu ne-am vazut si aproape ca nici nu am vorbit (Facebook-ul nu era atat de dezvoltat, de sunat era mai scump etc.). Partea faina este ca atunci cand ne-am revazut (s-a intors el in tara vreo luna) mi-am/ne-am dat seama ca nu s-a schimbat nimic intre noi si ca ne putem spune orice, la fel ca inainte. Si mi-am dat seama ce inseamna de fapt prietenia.

Nu inteleg de ce nu sunt mai multi oameni de acest gen… Oameni care, desi nu comunici cu ei ani de zile si nici nu ii mai vezi (deloc), raman la fel. Scriu asta pentru ca in ultima vreme dau din ce in ce mai des peste prosti… sau oameni rai. Deci, in niciun caz, cum ar trebui sa fie prietenii (multi considera ca un prieten este rau daca spune adevarul, dar cred ca este rau doar daca iti spune ceva cu scopul de a-ti face rau).

P.S. Uite de aia incep sa-mi placa din ce in ce mai mult animalele.

tiger_and_boy_friendship_

 

Sursa fotografiei: google.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *