Despre fumat si anti-fumat

Ai mei au fumat de cand ii/ma stiu. Cred ca aveam 14 ani cand am luat decizia. Tin minte ca maica-mea isi aprinsese o tigara, in balcon. Pachetul era pe frigiderul din bucatarie (stereotip? ­čÖé ). Am luat pachetul si am pus o┬átigara in gura. Am zis acela e momentul. Ma apuc sau nu? Si am luat decizia sa nu fumez. A fost oarecum simplu, pentru ca, sincer, nici nu ma atragea. Un pic mai tarziu, in liceu, daca as fi vrut, as fi putut fuma in fiecare zi┬ágratis. Erau colegi care ma… incercau. Nu am suferit nici de lipsa de integrare sau alte lucruri specifice varstei din cauza ca nu am fumat.

In strainatate nu se fumeaza in spatiile publice. Inclusiv restaurante si baruri. La noi e exact invers. Recent am asistat la o scena rar intalnita. Desi in avioanele Tarom fumatul este strict interzis, in interior se simtea un┬ámiros puternic si urat de tigara. (Dupa numai o ora de la decolare aveam sa aflu si motivul: pilotul cred ca isi lua licenta cu zborul respectiv)… Tot in Romania am vazut asa-zise restaurante care aveau locuri pentru nefumatori, separate doar┬áprintr-un… grilaj de lemn. Ca si cand fumului i-ar fi rusine sa treaca prin el. Ceva in genul acesta:

266_100_4364e

Eu sunt anti-fumat. Recunosc. Asta nu inseamna ca nu inteleg ca sunt oameni care vor sa fumeze sau care nu se pot lasa. Cert este ca problema in Romania ar trebui rezolvata cat mai rapid. In ultima vreme vad din ce in ce mai┬ámulti oameni care vin chiar cu bebelusi in locuri inchise si in care se fumeaza. In sensul ca, de nevoie, oamenii (ce-i drept, unii inconstienti) se adapteaza si la rau. “Ce sa facem?”. Plus ca e vorba de bani, igiena, estetica, eleganta. De asta cred ca┬áfumatul ar trebui interzis in toate spatiile publice. ┬áP.S. Cine spune ca nu e democratic, sa se uite la americani…

 

Sursa fotografiei: www.casesigradini.ro

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *