Despre generatia tanara

Nu inteleg generatia asta tanara… De fapt sunt multi si din generatia mea (30-35 de ani) “neintelesi”, dar ce vine din urma parca e prea de tot.

Doua cazuri concrete.

Incep cu cei din generatia mea sa nu spuneti ca ma feresc. O fosta colega de facultate. Tipul “tocilar nebagat de nimeni in seama”. Mai mica de statura, ciudatica. Deloc sexy, despre care stii ca n-o va lua nimeni de sotie. Dar avea note mari… spre foarte mari. Buuun. Termin facultatea (fara vreo medalie :) ), ma angajez intr-un alt domeniu (mai ales din cauza ca facultatea aia nu oferea aproape nicio alta sansa decat sa ajungi vreun amarat de profesor la o scoala de tara sau la una cu reale probleme din oras). Salariul unui profesor debutant nu m-a convins ca merita sacrificiul. Plus ca eu consider ca profesori ar trebui sa ajunga doar cei care chiar au har pentru asa ceva. Revenind. Termin facultatea, ma angajez, schimb cateva locuri de munca (doar in mediul privat), pentru ca in cele din urma sa trec si pe la stat. Intr-o zi (dupa circa un deceniu de… necomunicare) ma contacteaza tipa pe Facebook: daca nu pot sa ii fac rost de o invitatie la un eveniment (datorita jobului as fi putut sa obtin o astfel de invitatie), desi erau si bilete in vanzare. Ce facuse fiinta intre timp? Terminase cu brio facultatea, apoi masterul la aceeasi facultate fara viitor, dupa care a dat la alta facultate (aproape la fel de nefolositoare). In paralel avusese cateva activitati de voluntariat. Ajunsese la 30 de ani sa stea tot pe cheltuiala parintilor (am impresia ca era si o familie monoparentala…) si nu-si permitea (cred ca nici in ziua de azi) nici 2 bilete la un eveniment banal.

lazy-sales-person

Al doilea caz: un tip la vreo 22-25 de ani. Faza se intampla acum cativa ani, cand lucram intr-un mediu foarte activ, atractiv pentru multi tineri, dar si solicitant. Vine omul dimineata, facem “planul de bataie” pe ziua respectiva si impartim sarcinile fiecaruia. Tipul se prinde ca “ceva nu e in regula” si, la un moment dat, zice: “Cum, e posibil sa muncesc dupa program/ora 16:00?”. Daaaaaaaah. Inainte sa plece din sediu, persoana desemnata sa aiba grija in ziua respectiva de el s-a dus 5 minute la baie. Cand s-a intors ramasese fara “pupil”.

In ultima vreme a devenit popular (si la noi) voluntariatul. E un lucru bun si pe care l-am incurajat mereu, dar nu tine de foame. Facem voluntariat pe langa un job sau simultan. Faza e ca unii au mers atat de departe incat nu se mai gandesc sa se angajeze undeva. Adica fac din voluntariat mai mult decat un hobby. Voi scrie zilele urmatoare un text sa vedeti pana unde pot merge unii cu treaba asta.

Intr-adevar, nici locuri de munca decente nu prea sunt, dar respectul fata de munca a scazut dramatic. Tinerii din ziua de azi nu prea mai au rabdare, nu mai au chef. E mai fain in club sau pe Facebook… Vezi si din modul de actiune: cum scriu pe internet (fara vocale), sex din prima, fast-food, news alert, viteza mare, rezumat, internet de mare viteza, cola/zahar, adrenalina.

De muncit tot va trebui sa muncim, dar cine o va mai face?

 

Sursa foto: http://fearless-selling.ca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *