Despre statul si ganditul pe Facebook

Ca orice om “care exista” am Facebook :). Si, din cand in cand, mai verific daca mi-a scris careva sau ce a mai scris lumea. In urma “pelerinajului” pe Facebook nu am putut sa nu observ ca majoritatea celor care au cont pe Facebook posteaza citate “pline de invataminte”. Citesc ce spuneau Bob Dylan, Marilyn Monroe, Tony Poptamas, Andreea Esca si multi alti. Unele sunt pline de greseli gramaticale grosolane si ma rusinez chiar ca am avut intentia de a citi asa ceva. Altele sunt atat de banale ca nu pot fi numite “cuvinte de duh”; din categoria “iarna nu-i ca vara”.

jackie-chan-meme

Cei are dau like si distribuie asemenea citate se regasesc in ceea ce transmit ele, insa ma intreb daca nu ar fi mai bine pentru ei (dar si pentru restul) sa scrie cu mana lor ceea ce simt, propriile ganduri. Sa exprimam ce simtim, ce gandim, intr-un mod cat de cat articulat. Poate astfel ne-am si intelege mai bine intre noi si, inclusiv, pe noi insine. Distribuim cartoane cu diverse citate de parca nu mai stim sa gandim cu propriile capete. Sau chiar nu mai stim?

Cat de grea e integrarea in… normalitate?

Cine a vazut documentarele lui Adelin Petrisor despre viata in Coreea de Nord si cel despre baiatul care si-a turnat mama care incerca sa evadeze, nu poate sa nu isi faca o parere despre regimul nord-coreean si, poate, despre cum ar fi aratat Romania daca nu ieseam din comunism. Sigur, sunt si alte filme pe aceeasi tema, 10 zile in Coreea de Nord si Secretul Coreei de Nord (filmat cu camera ascunsa) fiind doar doua dintre ele.

Desi marile puteri nu prea vor sa se implice in aceasta problema (ce inseamna sa nu ai petrol :D), sa spunem totusi ca, intern si/sau extern, coreenii vor reusi sa scape de ciuma care ii conduce acum si va veni un regim cat de cat mai ok. Eu cred ca atunci va fi o alta mare problema. Multi vor avea traume/drame. Cum va fi sa te trezesti din minciuna in libertate si in adevar? Cum va fi sa te trezesti dupa ce toata viata ai stiut ca tu esti natiunea cea mai buna din lume, ca americanii/occidentalii sunt rai, ca trebuie sa il iubesti neconditionat pe conducatorul suprem, ca el iti da paine, casa sau iti permite sa traiesti? Cum va fi sa vezi ca ai facut parte dintre putinele natii care nu a avut vreodata televizor, internet sau nici macar radio? Totul peste noapte.

Ne vom trezi cu 25 milioane de oameni care au trait toata viata ca in secolul al XVIII-lea (cu mici diferente). Ce faci cu ei? Se pot adapta ei la atatea schimbari peste noapte? Vor simti din nou nevoia de un “tatuc”? Vor regreta regimul Kim Jong-un? Vor dori sa emigreze toti in alte tari, doar pentru a fi siguri ca nu se vor mai intoarce in suferinta de acolo? Cu ce vor trai (ca economie productiva, competitiva, nu au)? Tot din ajutoarele rusesti si chinezesti? Ce faci cu cele 200.000 de persoane care au locuit toata viata in lagar? Cum recuperezi diferentele culturale? Cum vor reactiona cand cineva le va spune “stiti, tot ce-ati invatat pana acum nu are legatura cu realitatea, istoria pe care o stiti nu e reala”? Pana la urma, va mai fi posibila integrarea lor in… normalitate?

Tara arde si baba se piaptana

UPDATE: Aeroportul din Donetk.

 

 

 

“Tara arde si baba se piaptana”. Cam asa suna un proverb romanesc si mare dreptate are. A fost, este si va ramane mereu actual. Ma uit la stirile despre Ucraina si nu pot sa nu ma intreb daca e real ce vad sau nu. La cateva sute de kilometri de noi, la cateva ore distanta, oamenii se omoara intre ei, e razboi. Cele mai inspaimantatoare mi se par insa declaratiile lui Vladimir Putin. De fapt as cita doar comentariul Mediafax: Moscova nu vrea sa fie in razboi cu nimeni si este dispusa sa coopereze, dar nu va accepta o ordine mondiala in care prioritatea este impiedicarea dezvoltarii Rusiei. Am retinut doar atat: “Moscova nu vrea razboi, dar…”. Exagerez un pic, dar nu cred ca degeaba.

1422139235-e2d4ec755f31733425e5ddd6190684f9

Intre timp, intr-o tara vecina, Romania sa ii spunem, lumea are alte preocupari. Ce deget a pus pe nas Udrea, ce spaga a luat (sau a dat?) Cocos, asistentele tv sunt curve sau nu?, Valentine’s Day etc. Stirile despre razboi sunt trecute la diverse sau sunt prezentate cand nu sunt alte subiecte locale. Chiar si cele serioase sunt prezentate in fuga. Pe nimeni nu pare sa intereseze subiectul. Daca nu ai rating, nu prezinti stirea, nu? Intre timp Ucraina e atacata de Rusia si nimeni nu intervine serios sa ii apere. Oare noua ne-ar lua cineva, la modul serios zic, apararea?

Ucrainenii se uita cum le sunt omorati fratii. Romanii se uita la Capatos.

Despre barbatul perfect

Continuam seria textelor gazduite. Textul de astazi (unul foarte frumos) reprezinta viziunea unei femei despre cum ar trebui sa fie un barbat perfect. Lectura placuta!

 

“Nu beau, nu fumez, am bani… sunt barbatul perfect”. Il aud laudandu-se ca este o partida pe cinste. Din punctul lui de vedere este partenerul ideal si nu intelege de ce nu il apreciez pentru aceste calitati pe care le considera esentiale. Vrea parerea mea si nu stiu daca va intelege ca simplu inseamna de fapt complicat.

Gandesc: “Conteaza ca nu fumezi, dar ai un caracter infect? Are importanta ca nu bei, dar atunci cand ti se cere ajutorul dai din umeri nepasator? Banii tai imi pot da siguranta de care am nevoie?”. Pentru mine valoreaza mai mult ca barbatul de langa mine sa ma faca sa rad dupa o zi obositoare, sa pot comunica si cele mai intime ganduri fara grija ca pot fi criticata sau sa fiu luata in ras. Stii, mie imi place sa ma prostesc, sa cant atunci cand conduc, sa ascult muzica data la maxim, sa visez, sa fac imposibilul posibil. Femeile au nevoie de un barbat pe care se pot baza, sa fie acolo pentru ele, asa cum si reciproca este valabila.

Bineinteles, barbatii vor comenta acum si vor spune ca sunt posesiva, ca il vreau numai langa mine si ca sunt uneori de neinteles. Eu le raspund asa: a fi acolo pentru cineva nu se rezuma la prezenta fizica. Faptul ca esti langa ea nu este o garantie a empatiei. Pe iubitul meu il simt aproape chiar daca nu vorbim in ziua aceea. El stie sa ma faca sa fiu sigura pe ceea ce simte si faptul ca imi trimite un mesaj simplu de noapte buna este suficient.

Stiu ca ma pot baza pe el fara a-mi spune asta, stiu ca, daca l-as suna la ora 12 noaptea, ar fi acolo pentru mine. Stie cand sunt obosita pentru ca numai el vede vinisoara aparuta sub ochiul stang si imi spune ca sunt frumoasa, chiar si atunci cand nu sunt machiata. Comunicarea constituie baza intr-o relatie, aceasta duce la construirea in comun a planurilor de viitor, la ajustarea si coordonarea noastra ca si cuplu. Influenteaza daca fumezi atunci cand discutam sau daca bei un pahar de vin? Eu spun ca nu… Avem nevoie de bani? Sigur ca ar fi foarte frumos cu flori exotice daruite, parfumuri scumpe si excursii in strainatate, insa eu cred ca o banala ciocolata poate insemna uneori mai mult.

Este cultura solutia pentru Romania?

Citisem mai demult ceva despre Japonia. Cum ca, dupa al doilea razboi mondial, cand era destul de greu si la ei, au facut 2 lucruri majore. Hai 3. Primul a fost sa primeasca sprijinul dat de americani pentru reconstructia statului distrus (la propriu), al doilea a fost sa puna osu’ la treaba (si de atunci vad ca nu s-au mai oprit), iar al treilea sa investeasca enorm in educatie si cercetare. Si, iata unde au ajuns. (Nu mai spun nimic despre faptul ca, desi nu au teren arabil, au importat pamant si acum au una din cele mai bune agriculturi din lume. La romani situatia e fix invers).

Mozart Steps©Sebastian Marcovici (52)

Astazi peste ce dau? Un material in Ziarul Financiar cu privire la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Festivalul este evenimentul pe care Sibiul s-a axat atunci cand a castigat titlul de Capitala Culturala Europeana (2007). Festivalul a schimbat radical orasul… in bine. In foarte bine. Atat ca infrastructura, cat si ca atractivitate. Numarul de turisti a crescut foarte mult, economia la fel. Vara de vara in Sibiu poti auzi mai multe limbi si nu ma refer numai la germana. Fireste, ce spune Constantin Chiriac, directorul Teatrului din Sibiu si totodata presedintele Festivalului, e un pic exagerat. Nu cred ca se aduc atat de multi bani din Festival, dar asta e o miza falsa. Nu e important cat aduce ca suma (pentru ca Sibiul oricum e “scos din foame”), ci mai importanta este “cartea de vizita” pe care o transmite Europei.

10435935_787430081267215_8405215322344846768_n

Pornind de la cele doua exemple, ma intreb daca nu cumva aceasta ar fi de fapt solutia pentru Romania. De ce sa nu avem oameni cu carte, oameni educati, cu bun simt? Ar fi mai curat pe strada, mai putini caini comunitari, mai putine infractiuni, mai putini boschetari… Si am avea de unde alege oameni destoinici care sa ne conduca. Poate atunci nu ar trebui sa alegem “intre doua rele”. Logic, alegem raul cel mai mic, dar totusi alegem raul.

 

Sursa foto: SIBFEST.ro