Iubesc femeia

Mereu am vrut si mereu aud de la barbati ca vor sa gaseasca o femeie care sa ii inteleaga (la final o sa explic de ce cred ca e pleonasm). Barbat fiind, cred ca e cumva si firesc. Cine vrea sa stea cu un om care sa nu-l inteleaga? Numai ca pentru ca acest lucru sa se intample, persoana de sex feminin de langa tine trebuie sa aiba o experienta de viata (destul de) bogata – si nu ma refer la experienta prin patul barbatilor – si o educatie ok. Si, desigur, empatie.

Pana la urma ce vrea un barbat de la o femeie? Aud des asta de la femei: “nu mai stiu cum sa fiu sa ma placa cutare barbat (sau in general barbatii)”. E simplu. Si in acest caz filosofia poporului roman mi se pare foarte tare. “Femeia trebuie sa fie curva in pat, doamna in societate si gospodina in bucatarie”. Bai, fix asa. Daca una lipseste, nu e bine. A, ca sunt barbati care au asta si tot nu sunt multumiti asta e altceva. Dar majoritatea (femei si barbati) nu prea are ce vrea acasa (sa fim onesti). Fie fac concesii, fie se ajunge pana la scandal, batai etc.

 

Vorba cantecului: “Iubesc femeia”. Da, barbatii vor femei, nu fete, nu copii. A, ne place sa va alintati, dar nu ne place sa va educam ca pe un copil. In schimb, ne place sa fim tratati ca niste copii. Adica sa fim iubiti, sa ne gatiti, sa fim ajutati, sprijiniti, intelesi. Daca ne veti da asta, atunci veti fi femei. Nu fete. Sau reprezentante ale sexului frumos. Sau cu sexul frumos :).

Asadar… te iubesc, femeie!

Pentru unii viata incepe la 40 de ani

Un nou text gazduit, scris de o femeie sensibila. Sau e pleonasm? 🙂

In copilarie prietenii parintilor mei care aveau 40 de ani mi se pareau batrani. Asta se intampla pentru ca eu cred ca trecerea timpului nu este perceputa de copii…

Viata mea de pana acum s–a derulat fara drame existentiale majore. Am fost un copil ascultator, eleva buna la invatatura, dorind mereu sa depasesc prestatia celor de-o varsta cu mine. Mi-am mascat foarte bine sensibilitatea prin programarea vietii mele, in asteptarea momentului potrivit.

Adolescenta fiind mergeam la petreceri unde “fetele rele” aveau trecere la baietii mai mari, iar noi, fetele cuminti dansam si ne prosteam pe muzica disco. Ma uitam invidioasa insa cu certitudinea ca firea mea nu poate fi asa “libera” incat sa trec peste limitele autoimpuse. Viata mea de pana acum s-a derulat conform programului stabilit: m-am casatorit la 25 ani cu primul barbat din viata mea, pe care l-am crezut potrivit doar pentru ca ma dorea, am devenit mama si totusi…

Da, mi s-a mai spus ca sunt din alt film, casatorindu-ma cu unicul barbat cunoscut intim, dar cred ca asta a fost filmul meu. Viata mea a inceput la 40 ani cand, dand piept cu viata reala, mi-am dat seama ca timpul a trecut si programul prestabilit nu inseamna faptul ca poti controla ce simti, ci doar ca te amagesti ca vei fi fericit doar atunci cand vei avea ceea ce crezi ca ai nevoie. Te afunzi astfel in nemultumiri si frustrari pentru ca vrei ceva ce de fapt ai, dar care nu reprezinta esenta.

Lucruri de care imi pare rau:

1. Ca nu am plecat de acasa in timpul facultatii, sa-mi pot dovedi fapul ca ma pot descurca singura.
2. Ca mi-am retinut sentimentele de frica respingerii.
3. Ca m-am lasat aleasa si nu am ales.

Viata mea a inceput la 40 ani cand am dat piept cu viata reala, cand am luat primul pumn (la propriu) din viata mea si m-am trezit brusc. Dupa ce mi-am plans de mila am lasat lucrurile sa se intample, fara a le cenzura. Nu am crezut ca poate fi asa de bine sa nu stii ce urmeaza si sa fii surprins placut.

Despre Simona Halep

Da, inca un text despre Simona Halep. Poate s-a mai scris, dar simt nevoia sa transmit asta.

Sunt oameni in lume fizicieni, cercetatori de renume etcetera. Multe minti stralucite. Dar cei mai multi dintre noi fie ne complacem, fie nu suntem in stare sa fim buni nici macar in ceea ce facem. Sa fim onesti: suntem mediocri. Ca nimeni nu poate spune ca a (re)inventat roata sau apa calda.

Simona Halep

Simona Halep

Revenind la Simona Halep. Tot aud si vad (mai ales habarnistii de pe Facebook) ca Simona nu e atat de buna, ca “se da lovita” inainte de un turneu pentru a fi apta la urmatorul si altele. Ca e sau nu adevarat nu stim cu certitudine. Doar ea si poate cei apropiati ei stiu ce e in viata si sufletul ei. Dar tind sa cred ca uitam un lucru foarte important. Fata asta are 23 de ani (!!!) si e locul 3 in lume. In domeniul ei. 3, intelegi? 3, nu 300, nu 3.000. Ok, nu e numarul 1. Poate si ea stie ca nu e mai buna decat alte jucatoare. Dar e pe podium… E sus de tot. Si isi face strategia dupa cum stie mai bine. Poate nu va fi numarul 1 nici dupa ce se vor retrage Williams si Sharapova (care acum o cam fugaresc pe teren). Asa si? Cati dintre noi se pot lauda cu faptul ca sunt pe locul 3 in lume la ceva? La orice!!!

 

Sursa foto: mediaset.it

Cum agata fetele pe internet/Facebook?

1. Sigur. Primul mod care ne vine in minte este cel cu poze provocatoare. Nimic mai adevarat. Nu am inteles insa ce cauta citatele/meditatiile filosofice langa poza cu tatele care ies din sutien…

2. Iti trimite o cerere de prietenie. Daca nu esti tipul ahtiat dupa sex fete, o intrebi cine e (ca n-o stii). Iti raspunde ca ea nu a facut nimic si ca tu ai adaugat-o… Nestiind ca Facebook arata cine cui trimite invitatie.

3. Daca tu cauti… un barbat, nu inteleg ce cauta (eventual in fotografia de profil) o poza cu un alt tip (care nu ti-e ruda). Crezi ca asa iti maresti sansele? Din contra.

4. Iti da like la poze… doar-doar o sa observi ce poza “si-a tras” in club.

5. O baga pe alta la inaintare. “Uite, Ilenei ii place de tine, tie iti place de Ileana?”

6. Vrei sa agati? Ok. Dar de ce sa-ti pui o poza de acum 10 ani, desi azi arati ca o epava? Oricum, cand va veti intalni, va vedea cum arati in realitate.

7. “Dai si tu un suc/o cafea?”

8. “Buna, am vazut ca lucrezi la X firma/institutie. As avea nevoie de un sfat. Crezi ca ai putea sa ma ajuti?”

9. “Vai, ce frumos e la Paris” (cine nu are poza langa Turnul Eiffel e varza)… Poze de la mare, din locuri cat mai exotice.

10. Da, mai este o categorie, mai rara ce-i drept. E categoria care posteaza chestii faine, amuzante (amuzante, nu Sex and the city sau Friends). Cred ca poti sa atragi oameni si prin inteligenta. Inca mai poti.

 

Dar, in general, fetele nu prea agata.

Cu rusii sau cu romanii?

Cand eram mic am auzit deseori fraza “basarabenii sunt tradatori”, cu referire la experientele din cel de-al doilea razboi mondial. Acum vreo 4 ani am ajuns in inima Basarabiei si, la o discutie cu un tip tanar (din Moldova “lor”), dar destept, i-am spus chestia asta. Si imi raspunde: “si la noi s-a spus la fel despre romani”. Si cred ca poate chestia asta, de multe ori nemarturisita, a facut ca cei de o parte si de cealalta a Prutului sa nu aiba totala incredere in “ceilalti” si, poate de asta, imediat dupa Revolutie, nu ne-am unit. Atunci, in anii ’90, cred era cel mai bun (singurul?) moment cand puteam face asta…

Imi vine des in minte discutia de atunci. Mai ales cand se pune problema despre basarabeni. Intr-o alta discutie, recenta, ma gandeam despre ce ofera Romania pentru a-i atrage pe basarabeni, pentru a (re)deveni romani. A existat vreodata un plan (exceptand poate niste maruntis dat de Romania in ultimii ani) de a-i atrage spre noi? Sau i-am lasat undeva deoparte, ca pe o ruda bolnava, pe care nu prea vrem sa o vizitam sau, daca o vizitam, o facem doar din obligatie morala?

Sa ne punem in pielea unui basarabean. Mai toti stiu atat rusa, cat si romana. In acest caz el are doua variante: cu rusii sau cu romanii (/Europa), nu? Economic nu cred ca are sens sa spunem ce e mai simplu de ales. Rusii ii pot oferi gaz metan si energie electrica (la discretie). Romanii… mai usor cu pianul pe scari. Bun. Atunci nu ramane decat un singur element major, cel cultural. Cel mai simplu de cucerit cultural o tara e prin TV. Lumea zilelor noastre nu prea mai citeste carti, iar de facut filme serioase ai nevoie de bugete pe masura. Plus ca cine mai face filme serioase in ziua de azi? Si nu ma refer doar la Romania. Deci ramane doar televizorul. In primul rand ca mai toate posturile din Republica sunt in rusa. In plus, cele rusesti sunt dublate. Daca vreau sa stau in pat si sa ascult ceva inainte sa adorm sau daca ii prepar ceva copilului nu pot/vreau sa fiu atent si la subtitrare. Atunci dau pe un post care imi ofera facilitatea aceasta. Mai mult, emisiunile rusesti sunt mult mai ok, unele chiar educative. Umorul e umor. Filmarile sunt profesioniste, iar calitatea imaginii se ridica la un nivel inalt.

De la romani ce vine? Balacareala politicienilor, filme cu Van Damme, Maruta, Inima de tiganca, Capatos si Stirile de la ora 5.00.

Daca ati fi in locul unui basarabean, voi ce-ati alege: Rusia sau Romania?\