Sfintii

O noua poezie gazduita, Sfintii. Ca tot e perioada…

 

Singuri,

pe o poteca pacatoasa, la periferia orasului,

cativa pescari refuzau,

nu voiau,

pur si simplu se impotriveau…

au decis sa nu,

sa se puna de-a curmezisul

si sa respinga, sa nu doreasca,

a renunta.

 

Voiau tot.

“Pestele” de videochat-iste

Cocalarul imbracat in tricou fara maneci (tip maiou) e in club. In clubul in care majoritatea se imbraca in costum si chiar cravata. Are trei pizde fete langa el: una care ar fi “matura” (e mai serioasa, nu danseaza, e “inteleapta”, nu se combina cu fraierii), una cu pantaloni mulati tip leopard – bineinteles ca sunt mulati! 🙂 – si inca o tipa (neaparat 18-22 ani).

Astazi (desi e mijlocul saptamanii) e seara de iesit in oras. Daca fetele agata vreun fraier cu atat mai bine. Oricum “pestele” e in apropiere si ele se simt in siguranta. De aceea isi permit miscari lascive. Intr-un fel sunt de inteles, viata nu le-a oferit prea multe bucurii si, de aceea, atunci cand e vreo melodie preferata, ele se bucura (eventual cu un dans tip “la bara”). Cocalarul e mandru. Toti din club se uita la el. Isi permite chiar si o bere mai scumpa decat majoritatea “fraierilor” din jur. El este sef. Sef de “videochat-iste”. O noua meserie.

Pe cand si in nomenclatorul CAEN de meserii?

Minunea

Astazi inauguram o noua rubrica, Poezii. Speram sa va placa.

Prima poezie se numeste Minunea.

 

 

Dom´le, nu stiu,

dar unsprezece apostoli erau calare unul peste altul,

in bazar, incercand sa scormoneasca sacosele,

galetile, mormanele, sa caute

piroanele Hristosului si sa le cumpere.

 

Si dintr-un colt, de sub sprancene stufoase,

ochii negri ai lui Iisus pandeau fasnet

harmalaia si, profitand de imbulzeala,

ochii lui, ochii

furau sufletele clientilor nepregatiti.

Despre pornografie in Evul Mediu

Continuam seria materialelor gazduite. Astazi un text licentios, dar educativ.

Motto: “Amor vincit omnia, et nos cedamus amori” (Vergilius)

Ma gandeam zilele trecute ca umanistii renascentisti care venerau si emulau scrierea impecabila a lui Cicero devorau cu aceeasi intensitate si episoadele lascive din Ovidiu sau textele umoristice ale lui Lucian. Scene de amor heterosexual si homosexual erau absolut banale in arta romana. Si acum daca ai norocul sa vezi vreo pictura murala, nu ai cum sa nu te hlizesti la cate puli sunt pe pereti. Dar si in obiecte de uz comun, pe oale, vulve pe opaite, pe linguri etc. Fiecare descoperire majora de arhitectura antica a fost, si e, intotdeauna acompaniata de contactul direct cu mii si mii de obiecte care au alimentat constant iconografia Renasterii. Artisti ca Giulio Romano si Marcantonio Raimondi (care au lansat si prima carte “de laba” din Europa, I Modi, in 1524), Francesco Salviati, Parmigianino sau mai tarziu Agostino Carraci care ziua isi lucrau comenzile prin biserici, iar noaptea mazgaleau zeci si zeci de scene erotice. Studii. Imaginile cateodata cuprindeau si sonete scrise in acelasi spirit, gen Francesco Berni sau Pietro Aretino, care transformau versurile in adevarate scene pornografice.

statuie cu smecherie

Statuie cu smecherie, secolul I. O gluma buna si in zilele noastre

Si totusi functia scenelor erotice, de funduri goale, de coaie stafidite, era deliciul unor putini. Unor putini care nu numai ca stiau “o bruma de carte”, dar care erau cu adevarat educati, care isi permiteau lectura dubla a unei puli sau a unei labe desenate pe perete. Fiecare element proiecta o umbra care se putea interpreta in mii si mii de forme, iar fiecare obiect artistic era capabil sa materializeze, pentru cativa cel putin, dublul sau profanul. Nici rasul si nici actul sexual nu ar trebui sa fie un subiect tabu pentru o persoana normala sau cu un minim de educatie.

“Fottiamci, anima mia, fottiamci presto
perche tutti per fotter nati siamo;
e se tu il cazzo adori, io la potta amo,
e saria il mondo un cazzo senza questo.”

(Pietro Aretino, Sonetti Lussuriosi)

Si adevarul e ca aveau umor si ca sunt foarte putine exemple asemanatoare astazi.