Despre Caravaggio (partea a II-a)

Si ca si cum nu ar fi fost indeajuns sa scandalizeze opinia publica si sa intruchipeze paria precum personaje biblice, Caravaggio devenise cunoscut pentru scandalurile publice si problemele pe care le cauza. Bataile nocturne si betiile le savarsea alaturi de un grup de artisti, fii de cardinali sau de comercianti bogati, printre care si arhitectul Onorio Longhi sau Baglione, inamicul si totodata biograful lui Caravaggio. Nu de putine ori picturile din perioada aceasta au fost respinse datorita realismului excesiv, care era departe de a fi pe placul prelatilor. Exemplul cel mai cunoscut ar fi prima versiune a picturii “Sfantul Matei si Ingerul”, care il infatisa pe apostol drept un pescar needucat, cu trasaturi grosolane, cu maini groase de muncitor si intr-o postura grotesca.

Sfantul Matei si Ingerul

Caravaggio – Sfantul Matei si Ingerul, 1602, distrus in Al Doilea Razboi Mondial de aliati

Amor Vincit Omnia

Caravaggio – Amor Vincit Omnia, 1601-1602, Gemaldegalerie, Berlin

In noaptea de 28 mai 1606, Caravaggio isi aduna putinele lucruri pe care le avea si, impreuna cu discipolul sau (Cecco, modelul pentru Cupidonul din “Amor Vincit Omnia”), fuge din Roma pentru a nu fi acuzat. Intr-unul din episoadele sale violente l-a ucis pe Ranucio Tomassoni, un cunoscut proxenet. Cauza exacta a neintelegerii nu se cunoaste insa Caravaggio i-a spintecat artera femurala, cel mai probabil tintind spre organele genitale. In ziua urmatoare a devenit persona non grata si s-a pus pret pe capul sau. Dupa o sedere in Napoli, unde picteaza pentru a se intretine, fuge spre Malta unde, datorita talentului sau este investit cu titlul de Cavaler al Ordinului de Malta. Desi opera lui este extrem de apreciata de aristocratia locala (tabloul “Decapitarea Sfantului Ioan” realizat atunci este singurul tablou semnat de Caravaggio), personalitatea lui il arunca din nou in bucluc.

Decapitarea Sfantului Ioan Botezatorul
Caravaggio – Decapitarea Sfantului Ioan Botezatorul, 1608, Concatedrala Sfantului Ioan, Malta

La doar doua saptamani dupa ce primeste titlul de cavaler, Caravaggio este inchis si isi asteapta moartea. Motivul? Il atacase pe un cunoscut si important nobil, Fra Giovanni Rodomont. Reuseste sa evadeze insa, si ajunge in Sicilia, unde reincepe sa picteze si sa impresioneze cu talentul sau. O descriere a acestei etape facuta de preotul Francesco Susinno suprinde starea psihica a artistului care “este extrem de afectat si sensibil la orice, indiferent la propria-i soarta (…). De multe ori doarme complet imbracat, cu pumnalul in mana, arma de care nu se desparte niciodata, nici macar atunci cand se imbraca normal. Din cauza asta aduce mai mult cu un mercenar decat cu un pictor” (traducere proprie).
In 1609, indrazneste sa plece spre Nord, desi inca e cautat in Roma. In Napoli, in fata unui bordel (la Osteria del Cerriglio) este atacat si desfigurat a la sfregiato, tehnica utilizata de obicei de proxeneti sau de asasini in solda. Dupa o lunga convalescenta, suferind, picteaza ultimele sale tablouri: “Negarea Sf. Petru” si “Martiriul Sfintei Ursula”, tablouri in care eludeaza detaliile anatomice (buze, degete etc.). Un atac ce necesitase aproape un an de convalescenta la pat ii lasase, cu siguranta, urme adanci in sistemul nervos. Tot atunci realizeaza si ultimul sau autoportret, sub forma unui personaj din tabloul “Sfintei Ursula”, unde apare un chip fantomatic, cu gura intredeschisa, livid si cu ochii bagati in orbite: o fidela caracterizare vizuala a propriului artist.

Martiriul Sfintei Ursula

Caravaggio – Martiriul Sfintei Ursula, 1610, Galeria Palazzo Zevallos, Napoli, detaliu

La inceputul verii lui 1610, odata cu schimbarea unor cardinali, Caravaggio obtine iertarea mult dorita si i se da voie sa plece spre Roma. Din acest moment nu se stie exact ce s-a intamplat cu el, cert este ca a avut loc o alta (!) altercatie cu niste vamesi, care i-au confiscat barca, l-au batut si l-au intemnitat. Cu siguranta a fost vorba de o insulta sau ceva minor fiindca a doua zi, dupa ce a platit o amenda, a fost lasat sa plece. De aici, fara barca si ranit din nou, Caravaggio a pornit pe jos spre Porto Ercole. Nu a mai ajuns niciodata, drumul si canicula au reusit sa-l rapuna undeva in intervalul 18-21 iulie 1610. Avea 38 de ani.
Cine e Caravaggio? Retrospectiv, de la pustiul care si-a vazut familia atinsa de ciuma, la scandalagiul din crasmele Romei, de la prostituate si proxeneti periculosi la Ordinul Cavaleresc, homosexualitate si manastirile din Sicilia, toata existenta lui a fost atinsa de drama. Putea sa mai traiasca daca ar fi fost mai temperat? Evident, dar atunci nu am mai fi vorbit de Caravaggio, ci de un altul. El trebuia sa moara “asa de rau cum a trait”, cum zice Baglione. Pana si esecul de a se intoarce in Roma face parte din opera lui, fiindca “se stie ca marile genii nu gresesc niciodata pe jumatate si ca au privilegiul enormitatii in toate sensurile” (Baudelaire).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *