Zero proiecte, zero pentru Romania

Mai sunt 2 zile pana la alegeri si nu am vazut o idee mai de Doamne-ajuta care sa fie rostita de vreun candidat la Presedintie. Numai servicii secrete, numai atacuri la casele unuia sau altuia, la parintii nu-stiu-cui… Da’ nu ma intereseaza! Vreau sa vad ce spuneti voi ca veti face pentru tara. Chiar daca stiu ca nu veti face sau nu veti putea face. Vreau sa aflu ceva despre Romania in perioada 2014-2019, despre ce proiecte veti sustine voi pentru dezvoltarea Romaniei. Nu am auzit o singura fraza despre ce va face viitorul Presedinte al Romaniei.

P.S. Am vazut ca s-a incercat organizarea unei dezbateri cu toti candidatii (cum au mai fost si cum e si normal), dar muistul pesedistul Victor Ponta nu a vrut si a picat totul. Nu vad de ce nu au organizat dezbaterea fara el, dar asta e alta idee.

Cum convingi un tanar bine pregatit sa ramana in tara?

Doua situatii despre care am discutat cu un amic din Iasi. Situatia e cam asa peste tot, mi se pare definitorie pentru sistemul medical din Romania. Cu cateva mici modificari, am postat-o ca atare.

Am o vorba: “In Romania poti reusi doar daca esti foarte bun sau daca ai pile. Varianta a doua merge intotdeauna”. Sau ai pile, dar nu esti bun. Stii ca nu ai sanse sa treci de concursul pentru un post dorit de tine. Si atunci ce faci? Il blochezi, sub o forma sau alta, pana reusesti sa “te descurci”.

Este vorba despre doua cazuri recente, pe care le stiu foarte bine. Sunt doua institutii foarte importante din Iasi.

Primul caz este al unui tanar fara pile, fara bani, fara alte avantaje. Nu avea niciun atu, in afara de mintea brici si vointa foarte mare. A invatat toata viata, la generala, liceu, facultate, ajungand la doctorat. Toate pe bune, toate la cel mai inalt nivel. Mereu premiat, mereu cu bursa, un profesionist in adevaratul sens al cuvantului.

Gratie acestui fapt, omul ajunge “mana dreapta” a unui reputat profesor din Romania. Cand a ajuns momentul sa dea examen pentru un post de asistent la “Universitate”, normal ca s-a inscris. Si a luat. Sau cel putin asa credea. Adica atunci cand comisia de la concurs iti spune ca ai luat (nota mare), atunci cand stii ca ai scris bine, ca ai raspuns corect, atunci cand esti felicitat de catre profesori de renume…e normal sa crezi ca ai castigat postul. Dar, “cineva” , un alt profesor, a reusit sa modifice, in timpul concursului, modalitatea de notare, tanarul nostru ramanand fara postul dorit.

Al doilea caz. Tanar bun, scolit. Toata viata a studiat. Este poate prea bine calificat pentru zona aceasta de lume. In timp ce era la doctorat se scoate la concurs un post care ii convinea, atat din punct de vedere material, cat si din punct de vedere profesional. Concurenta mare, nota mare. Felicitari, pupaturi. Se afiseaza notele. A luat. Dar… dupa doua zile se anuleaza concursul.

Buuun (vorba vine, ca nu-i bine deloc). Asa stau lucrurile in multe zone din Romania. Mai mult ca sigur mizerabilii au conexiuni si in lumea politica, daca nu cumva sunt chiar ei politicieni de frunte. Nu m-ar mira.

Problema e grava si ar trebui sa inceapa candva (alo, DNA?) si razbelul in lumea medicala (voi scrie mai incolo si despre malpraxis). Intre timp multi tineri bine pregatiti sunt “penalizati” de acest sistem medical… Cum sa convingi un tanar care e foarte bun, dar “nu are loc” de dinozauri/pilosi, sa ramana in tara? Ce argumente mai poti avea?

Prietenia in politica romaneasca

In politica romaneasca nu exista dusmanii. A, or fi vreo 2 nebuni prin Negresti, Slatina sau Dej, dar, din ce vad eu, in “politica mare”, politica de la Bucuresti (zis si Capitala), nu exista dusmani. Nu am vazut, decat cu mici exceptii (si atunci erau vendete personale, nu aveau treaba cu politica), dusmanii (constructive) in politica de la noi. Injuraturi exista, nu spun ca nu exista. Dar daca-l injur pe unul, nu inseamna ca imi pasa de el, ca e adversarul meu real, ca suntem dusmani (doctrinar sau altfel). Totul e o “ploaie acida” de 5 minute dupa care, cand sunt in Parlament si trebuie sa mai dea o lege pentru ei, redevin prieteni. De asta se si incuscresc intre ei.

La ideea asta m-am gandit cand am aflat ce vrea sa-i faca Ponta lui Basescu. Cum, nu stii? Daca nu ai avut acces la vreun mijloc de (dez)informare in masa in ultimii 10 ani, iti spun ca cei doi sunt dusmani de moarte. Daaa, se urasc de nu mai pot. Ce mai, e ura puternica. Da… se urasc atat de tare ca Ponta (nici nu stiti ce pierdeti :)!), ei, bine, Ponta, vrea sa-l lase pe Basescu… fara casa de protocol. Aoleu, serios? Asta da razbunare.

Totul e de fatada, pentru prosti, pentru TV. Dupa ce pleaca din studio, fura fac afaceri impreuna. Se cearta si dupa aia merg impreuna la bere. Sau la curve.

Monica Macovei si politica

A venit timpul sa inaugurez o noua rubrica (mai ales ca suntem in plina campanie electorala): cea de politica. Prima postare va fi despre Monica Macovei, un om extrem de popular… pe Facebook. Ma tot uitam (vrei, nu vrei, tot vezi pe net) la principalele mesaje pe care le transmite femeia. Adica ideea asta de om justitiar… de Terminator care se lupta cu mafiotii, mai ales din politica (parca mai era unul care se lupta cu mafia). Bai, nene, dar tu nu cumva vii tot din politica? A, esti de 3 zile “independenta” si acum gura nu-ti mai miroase a usturoi? Nu poti sa-mi spui ca tu esti un ingeras, iar baietii chemati si astazi la DNA nu ti-au fost pana mai ieri colegi sau chiar prieteni.

Nota! Sa fie clar: nu ii contest meritele profesionale. Acum vorbesc doar de latura politica a Monicai Macovei.

A doua chestie care m-a deranjat e faza cu DNA. Ca, vai, eu am creat DNA, DNA baga mafiotii la zdup, prin urmare (logic!), eu bag mafiotii la zdup. Silogismul (cine a fost atent intr-a 9-a :D) e insa incorect. Nici macar in campanie electorala. Ce ma deranjeaza la constructia asta este una singura: poate sa-mi spuna tanti MM ca, daca nu era un domn…. sa-i spunem asa… random… Traian Basescu (cu care cica acum doamna e certata), mai putea sa faca ea un DNA cu adevarat justitiar? Sincer? Fara sa ai un spate puternic, fara sa ai oameni cu cojones (la figurat), poti tu sa reformezi sistemul (mai ales cel justitiar) de unul singur? Cam’on… Femeia-Rambo nu m-a convins.

Cum sa-ti invingi frica de inaltime

Da, mi-e frica de inaltime si de apa… In sensul ca pot sa inot sau sa merg pe o pasarela, dar nu pot pentru ca sa sar de la o inaltime de 2 metri intr-un bazin cu apa… Nu stiu. E o frica pe care o am din copilarie cand ai mei au incercat sa ma invete sa inot (plus probabil combinata cu acrofobia – frica de inaltime)? Apa era mica, dar cred ca frica mi-a ramas intiparita in creier pana azi si… am anumite retineri la sarit in apa… Probabil am si la bungee jumping. Poate si la alte capitole…

Felix Baumgarten

O fotografie care imi place foarte mult: Felix Baumgartner, pregatindu-se sa sara de la 39.045 de metri inaltime (Sursa foto: Extrem tech)

DAR 🙂

ciudat este ca mereu am vrut sa fiu aviator. Gen Top Gun. Poate pentru ca seman un pic cu Tom Cruise (imi plac glumele mele 🙂 ). M-a atras cerul, spatiul. Imi plac filmele gen Aliens, Gravity etc. Ceea ce as vrea insa cu adevarat sa fac e ce-a facut nenea asta (aka nr. 2 de la Gogoloi). Asa ceva… 41.150 de metri! Cine ar mai avea vreo frica daca ar face asta? Eu nu cred ca as mai avea. Incep sa strang bani :).